Dincolo de ce înseamnă social-media

Un blog cu DE TOATE!

Am avut acnee? Cum am trecut de această etapă?

Vezi și link-ul următor!

Vezi și link-ul următor!

Vezi și link-ul următor!

Hello, everybody! 

Îmi propusesem să nu mai scriu azi, dar se pare că nu-mi iese. Mă pregăteam de somn, așa că am mers să mă spăl pe față, in timp ce purtam un dialog ”pisicesc” cu motanul meu pe nume Tommy, care mereu mă urmărește atunci când merg la baie. 

În timp ce îmi curățam fața cu un scrub pe care il iubesc tare, sub privirile atente ale lui Tom, mi-am amintit o perioadă foarte grea din viața mea, pe care am trăit-o la 18 ani, mai exact  problema vestită si des întâlnită - acneea. 

Sunt convinsă că tot mai mulți întâmpină problema aceasta, fie pe bază hormonală, fie din cauza alimentației greșite, fie mult mai aprofundat din punct de vedere medical; însă atunci când eu m-am lovit de ea, nu am știut cum să îi fac față. 

Ce-i drept, mai avusesem când eram mai micuță probleme, dar care, evident, nu mă afectaseră intr-un mod atât de profund. Îmi amintesc perfect că eram în perioada bal-bacalaureat și voiam să fiu cea mai frumoasă pentru noaptea, ultima noapte ce reprezenta etapa liceului și sfârșitul unui alt capitol. Eram toata numai emoții, am rugat-o pe Luiza, fata de la salonul unde am ales să mă machiez, să îmi facă un machiaj superb; rochia era deja aleasă, deci totul urma să fie perfect, cum a și fost, de altfel. 

Acum începe partea proastă. Imediat dupa bal, am observat că încep să imi iasă coșuri mici, intr-adevăr, pe față, însă nu le-am luat în serios, trecând și înainte prin asta. Săptămânile treceau, stresul cu bacalaureatul era tot mai mare, iar fața mea începuse să arate tot mai rău, coșurile mici transformându-se in coșuri imense. Am crezut că o să mor. Am crezut că eu o să o iau razna. Devenisem depresivă, mă îndepărtasem de câteva prietene, nu voiam să mai ies, nu mai făceam poze. Era ca un coșmar. Încercam tot felul de creme, mergeam la dermatolog, însă niciun efect. Căutam chiar remedii naturiste, poate - poate reușeam. 

În acea perioadă, iubitul meu era plecat din țară pentru câteva luni, el încă nu aflase că mă transformasem într-un mic marțian și lucrurile au început să devină tensionate între noi, el sunându-mă în repetate rânduri pe messenger, iar eu, de fiecare dată, căutam motive să nu-i răspund, crezând că îl înșel. Whatever... nu era ca și cum stăteam în apartamentul în care locuia și el, dar asta era cea mai apropiată variantă în capul lui în acele momente. 

Te întrebi de ce nu i-am povestit? Cred că de teamă; îmi era teamă că din cauza problemei pe care o întâmpin, nu o să îmi mai vadă frumusețea așa cum o vedea înainte. Trecând timpul, am fost nevoită să îi arăt ce am, evitând pe alocuri prea mult contactul vizual cu el pe camera web; știu că mi-a zis să iau din banii lui de îi lăsase acasă și să mai merg la un dermatolog, ca să mă simt mai bine. 

Cumva, s-au mai detensionat lucrurile între noi, așa că eram afundată cu totul in învățatul pentru bacalaureat și știu că mă simțeam atât de rău pentru ca aveam fața foarte ”încărcată” de răni și coșuri, că n-am vrut nici să ies din casă ca să merg să-mi dau examenele. Eram atât de supărată pe orice ține de divinitate sau viață, că nu mai permiteam nimănui să vorbească cu mine. 

În fine, cumva cu trecerea altor săptămâni, am acceptat ideea. Am dat examenele, au venit rezultatele și imediat după, mi-am făcut abonament la sală, pentru că voiam să arăt cât mai bine pentru când va veni el acasă. 

Știi cum e, dacă cu fața nu mai merge, măcar .. :)) Glumesc, de fapt voiam să arăt bine pentru capitolul următor: facultate. 

Să mergi la sala de fitness și să te lupți cu acneea, nu e tocmai confortabil; de multe ori simțeam privirile bărbaților pe mine și pot jura că, de data aceasta, nu erau ațintite pe coapsele mele; ceea ce devenise destul de obositor, jenant. Țin minte că venisem de la sală, făcusem un duș si mă sunase el. Evident că nu am vrut să răspund la camera web, pentru că arătam destul de inestetic și nu voiam să il văd cum mă privește; așa că au urmat un soi de replici acide, prin care eu am luat decizia să ne despărțim si am incheiat conversația cu el. 

A doua zi, am intrat să văd ultimul act al lui la whapp și mare mi-a fost mirarea să văd că nu mai intrase de ore bune; hm, am zis ”mare brânză, ce-mi pasă mie?!” 

Seara, dupa ce mă intorsesem de la piscină, evident curioasă, am intrat să văd din nou ultimul lui act: și mai multe ore de când era offline. 

A trecut ziua, a trecut și a doua. Am început să fiu agitată..mă ducea gândul la vreun necaz, o fi pățit ceva. Eh, nu am stat mult pe gânduri și i-am intrat în contul de facebook (de această dată era chiar musai să-i violez intimitatea), unde prieteni de ai lui îl întrebaseră dacă ”a ajuns”. Mi-am zis ”hmm, doar nu o veni acasă!? dar de ce ar dura atât? cu ce mașină? dacă a luat avion și s-a prăbușit? a plecat la altă fată? meh...” 

N-am mai stat să îmi bat capul că deja aveam o mie de filme urâte, așa că am decis să imi pun un film pe laptop și să mă relaxez. Unul de dragoste, evident, să fiu în ton. :)) 

În timp ce stăteam frumușel și mă uitasem la ”ăia” doi îndrăgostiți și dramele lor, aud bătăi în ușă. Vreau să îți spun că inima mea a luat-o razna, am zis ”da” și deschizându-se, l-am văzut pe el cu un zâmbet exagerat de larg și cum abia își trăgea sufletul, după ce urcase nouă etaje, că nu mergea liftul. Reacția mea a fost să îmi acopăr fața, dar în același timp am sărit din pat fix in brațele lui, izbându-l de perete, topindu-mă sub greutatea mâinilor lui și sărutărilor apăsătoare. Mi-a prins capul în palmele lui, mi-a spus cât de mult mă poate iubi și cât de frumoasă sunt. 

Atât de supărat fusese pentru ce ne-am reproșat și pentru că spusesem că pun punct, decizia lui fiind de a veni în România cu un om pe care nu îl știa foarte bine, fiind și nervos pe alocuri că nenea nu a vrut să îl lase pe el să conducă, așa că au făcut aproape trei zile pe drum; fiind și mai în vârstă respectivul. :) (probleme de răbdare pe care le are și azi) 

În fine, am simțit cum tot sufletul mi se umple de bucurie și cum toate grijile mele au trecut în momentul acela, văzându-i sclipirea din ochi când mă privea. 

Ce a urmat, nu vă mai zic, dar ce vă voi spune pe viitor, este cum am scăpat și când. Ca să vă mai omor curiozitatea, după ce ne-am mutat la Sibiu și a început facultatea, lucrurile au început să se îmbunătățească și fața mea  a început să prindă din nou strălucire. 

See you soon. 

      Denisa Nițu