Dincolo de ce înseamnă social-media

Denisa Nițu

Am scăpat de acnee? Cât de mult m-a afectat în societate? Cine m-a ajutat să văd dincolo de ea?

Hei, dragii mei dragi.

Am văzul multe reacții în urma articolului legat de problema pe care eu am întâmpinat-o în liceu și anume acneea vulgară și m-am gândit să continui povestea, cum și când am scăpat de ea; cât m-a afectat sau nu și de ce.

Vorbisem în articolul anterior despre momentul în care a trebuit să mă lupt cu asta și vă rămăsesem datoare cu un final, iar azi, după cum vedeți, îl și aveți. 

Așadar, în august 2017 eu m-am mutat în Sibiu. Iubitul meu a plecat pentru încă o scurtă perioadă înafara țării, iar timp de două luni eu am stat cu sora mea mai mare, Diana. Mai pe scurt m-a luat sub aripa ei până mi-am luat chirie pentru a sta cu el, stabilindu-ne într-un apartament in Vasile Aaron, chiar în scara următoare de unde stătea pe atunci Diana. Au urmat schimbări majore. De la plecatul din apartamentul unde stăteam în Vâlcea, la schimbarea garderobei, îmbogățirea vocabularului, mai multe job-uri. Sora mea, practic, a fost ca un legiuitor și ce spunea să fac, aia făceam. 

Cum am început să mă schimb? Să îmi revin? Pe cât de simplu poate părea, pe atât de greu a fost. 

Când mă mutasem din oraș, eu încă aveam probleme cu fața, ce-i drept, nu atât de rău, dacă ar fi să derulăm puțin în spate, dar erau încă vizibile și mă făceau să-mi pierd increderea de sine; eu fiind foarte preocupată de felul în care arăt, merg, vorbesc, mai ales de cum sunt văzută prin ochii privitorului. 

Țin minte că eram cu sora mea in hol, ne aranjam, mă pusese să arunc din haine și să port altceva, ce credea ea că mă definea mult mai bine și mă ajuta în parcursul meu spre a avea o carieră; eram atât de uimită de câtă încredere avea în ea și de cât putea fi de frumoasă, încât îmi doream să trăiesc exact la fel. Atunci ea s-a uitat la mine și mi-a zis atât: ”Spune-ți în fiecare zi cât de perfectă ești!” . Și credeți sau nu, dar prefer să cred că o faceți, in ziua de azi îmi spun aceeași frază; iar din acel moment eu m-am schimbat și am învățat să mă iubesc așa cum nu aș fi crezut vreodată că o voi face. 

După ce reușise să îmi redea zâmbetul pe buze și nu numai, am plecat la cumpărături, unde, printre altele, ne-am luat haine. Rectific, mi-a luat; (m-am dus la Sibiu cu bani de buzunar doar).

După ce am ajuns acasă și ne-am aranjat lucrurile, mi-a zis să merg la duș ca să îmi dea ulei de cocos să mi-l aplic pe fața curată. În perioada aceea îmi dădea să folosesc multe creme naturale și nu mă lăsa să mă machiez sau să mai beau suc acidulat ori să mănânc prostii.

De zi cu zi, tenul meu începuse să își revină; începusem să lucrez la un magazin de rochii, iar în același timp eram nevoită să învăț pentru a  lucra la o societate de asigurări ca și consultant; aici debuta sora mea de ani buni și ca să iau postul, eram nevoită să mă ridic la așteptările ei.

A venit și ziua în care am avut interviu la acea societate; ea fiind deja la serviciu din dimineața respectivă, eu rămănând să mă documentez cum trebuie să mă comport intr-o astfel de situație, iar când a trebuit să mă pregătesc pentru a ajunge la interviu, mi-am dat seama că nu știu unde se află. 

Ca să vedeți la ce teste interminabile m-a pus, când am întrebat-o cum ajung, mi-a zis: ”Descurcă-te!” . Bani nu aveam, habar nu am cum să mă uit pe o hartă pentru că nu am orientare în spațiu, deci ce naiba aveam de făcut? 

Să nu mai zic că nu mă lăsa să mă machiez și eram toată emoționată că n-o să arăt drăguț sau că se vor uita urât ceilalți la mine,  așa că am avut grijă să îmi pun pantofii luați cu o zi înainte, cămașa și am plecat; unde? Nici eu nu știam. Am reușit să ies in strada principală; cu o față pierdută și toată transpirată. Am început să merg agale și presată de timp, am luat lumea la întrebări pe stradă până am găsit clădirea. 

Am trecut peste interviu, am început să ies, să citesc mai mult; încrederea de sine crescuse la un nivel pe care nu m-am gândit că îl voi atinge. Am fost uimită să descopăr că oamenii nu aveau nimic rău cu mine, ba chiar mă plăceau și apreciau mai mult decât o făceam eu la un moment dat. Asta începuseră să vadă și restul; mai ales iubitul meu care avea în fața ochilor altă femeie. Și da, spun femeie. Una a naibii de puternică și încrezătoare, care în doar câteva luni devenise independentă, atât financiar cât și emoțional.

De data aceasta nu mai aveam rețineri să ies în lume, nu mai eram stânjenită și nici afectată de ce ar putea spune ceilalți, de cum m-ar putea privi. Eram cea de dinainte să aibă această ”boală”, pentru că da, acneea este o boală până la urmă, însă o variantă mult mai bună. Cum deja activam în zona muncii, puteam să îmi cumpăr singură lucruri, cel mai adesea creme naturiste, deoarece ceea ce îmi dădeau dermatologii nu mă ajutau deloc, iar primele produse pe care mi le-am achiziționat cu primii bani pe care i-am luat dintr-o seară la un eveniment în Pălținiș, unde am fost picol, au fost de la o firmă franceză “La Roche-Posay”, care m-au ajutat foarte mult la acea vreme. 

De câte ori mă simțeam tristă, mergeam în fața oglinzii și-mi spuneam ”Termină, fato, ești perfectă!” și așa îmi continuam treaba cu zâmbetul pe buze. 

A trecut timpul și m-am mutat lângă sora mea, iar după o perioadă începusem să am din nou probleme :(, atunci prietenul meu văzuse un articol sau ceva reclame,  nu mai rețin exact, cu o gamă de creme de la Biotrade și anume ”Acne out” , care m-au ajutat dumnezeiește și m-au scăpat de problema cu acneea și până în ziua de azi; două produse din gama respectivă stau și acum in dulăpiorul meu cu produse cosmetice. 

Ce trebuie luat în calcul, este că oricâte tratamente ai urma, problema trebuie rezolvată din interior spre exterior; mănâncă sănătos, bea apă, fă sport, nu-ți atinge fața, nu le rupe (eu am făcut-o și regret), gândește pozitiv.

Dacă și tu te lovești de această problemă, orice ai face nu are rezultat, fă ca mine. Stai în fața oglinzii și vorbește cu tine însăți/insuți  și vei incepe să vezi dincolo de problema pe care o ai și încrederea de sine va crește considerabil.  

Dacă ai un suflet frumos, ai și un chip frumos! 

Învață să iubești defectele și transformă-le treptat în calități!

          Cu drag, Denisa Nițu.