Dincolo de ce înseamnă social-media

Denisa Nițu

Efectul social-media. Virtual vs real.

Hello! 

Mă gândeam azi să abordăm următoarea temă: social-media. 

Tu cât timp acorzi rețelelor social-media? Cât trăiești în virtual și cât trăiești în real? 

Cât de diferit arată viața ta dincolo de ceea ce ține de online? Câte probleme ai și încerci să le ascunzi printr-un zâmbet larg și o vestimentație atent aleasă? Sau cât de mult ți-ai dori ca viața ta să arate fix ca cea pe care o expui pe social-media?

Ei bine, dacă până acum nu ti-ai pus încă această problemă, ai ocazia pentru a face un exercițiu de gândire. Eu, de exemplu, de când interacționez cu online-ul, am avut grijă să expun doar ce arăta împlinirea mea, doar ce este frumos. Sunt convinsă că mulți dintre voi fac acest lucru, dar acum mă întreb: ”De ce?” 

Dacă tot vrem să arătăm ceva, de ce nu expunem realitatea, cu bune și rele? De ce oferim doar content frumos și ascundem mizeria sub preș? Oare ca să nu ne arătăm temerile? Să nu părem slabi? Oare pentru că vrem să acaparăm atenția asupra noastră, mai mult decât o fac restul? Cel mai probabil, da. Însă ce este cu adevărat trist, este faptul că acest efect social-media, poate ajunge să fie unul dăunător pentru noi, unul negativ, unul care atunci când va dispărea, vom fi loviți din plin de realitate și vor apărea frustările una după alta. 

Well, un exemplu, poate cel mai întâlnit: efectul produs de instagram. Câte dintre noi, fetelor, nu am avut măcar o mică frustrare de fiecare dată când accesam această platformă și vedeam femei ale căror poze erau absolut perfecte? Ten perfect, corp bine lucrat( dacă mă întrebați pe mine, adesea lucrat de photoshop), păr strălucitor, haine de sute de euro. Nu se înstala în creierul tău o stare de disperare? De ce tu nu ai așa poze? De ce tu nu ai atâția bani? Cel mai probabil toate am trecut prin această etapă. Serios acum, ați văzut pe cineva în online (exclus cazurile extreme de oameni bolnavi care caută ajutor) care să își arate factura la gaz de 500lei dupa o recalculare, chiria, rata la bancă? Din câte am văzut eu, nu. Iar asta ne creeaza o idee eronată despre cum ceilalți nu au probleme și greutăți, iar tu ești plin de datorii, neajunsuri, probleme cu părinții, cu soțul etc; începând să căutăm validare pentru a intra în rândul lumii. 

Fiecare dintre noi, eu, tu, prietenul din liceu, vecinul de la trei, încearcă să-și expună doar părțile bune în online, pentru a atrage atenția și a primi validare că așa merg lucrurile. 

Bytheway, ce ați face dacă mâine ar pica toate platformele? Ce ați face cu viața voastră? Nu am mai putea să ne facem insta-story-uri sau snap-uri, n-am mai avea unde să postăm pozele noastre din vacanță sus in deal la Mărioara, nu ne-am mai etala mașinile din ’98 în parcare la un pufulete. Devastator, nu-i așa? 

Știu, aș intra in depresie, sincer vă zic. :)) Nu aș mai avea unde să-mi postez motanul și nici nu aș mai avea cum să postez check-in la cafenea unde beau o cola. 

Îmi amintesc o treabă pe cât de amuzantă, pe atât de tâmpită, de acum vreo trei ani; când eu și drăguțul meu ne certaserăm și în mod ”evideeent” trebuia să îi arăt cât de bine o duc și fără el. Ce credeți că făceam? Eram într-o vară, deja mă mutasem într-un alt apartament fără el, ca să fie treaba-treabă și în fiecare zi aveam acest ritual(care, credeți-mă, era un mare bullshit) de a îmi face în fiecare zi poze cu un zâmbet nenorocit aruncat pe față cât trebuia să captez momentul sau când ieșeam în oraș la nu știu ce restaurante, că mna, trebuia să îi arăt că ”uite, bă, nu mai stau acasă să gătesc, acum mănânc în oraș si trei zile fac foamea”, dar mă rog. :)

Preocuparea mea zilnică era să îi arăt “fraierului” pe social-media ce bine o duc, în loc să mă ocup de mine și de ceea ce am în capul ăsta, pe atunci sec. Dar mă rog, pot da vina pe vârstă, la 18-19 ani nu te prea duce căpuțul ala mult. 

După ce mi-am dat seama că e o prostie și de fapt o fac din frustrare, am început să investesc timp pentru mine exclusiv, să citesc, să lucrez și mai mult, să ies; bine, după ne-am împăcat și de atunci până acum tot acasă mănânc cartofi cu ouă. :)) Glumesc! 

Prin asta vreau să spun că de multe ori chestia asta cu social-media poate fi distructivă, dacă nu știm să gestionăm corect lucrurile. 

Trebuie să avem o măsură în tot ce facem, pentru a nu fi controlați de propriile acțiuni. Pentru că da, noi tre’ să controlăm online-ul, nu învers. Tre’ să trăim mai mult înafara rețelelor de socializare, să comunicăm face to face, să citim și cărți educaționale, nu doar articole cu Bianca Drăgușanu, să zâmbim mai mult atunci când camera nu este focalizată spre noi.

Pentru azi atât am vrut să povestesc cu voi, vă îmbrățisez! 

      Cu drag, Denisa Nițu!