Dincolo de ce înseamnă social-media

Un blog cu DE TOATE!

Ce m-a determinat să mă apuc de blog. A fost o decizie bună pentru mine?

Hello!

În urma mesajelor de pe instagram, mi s-a oferit ideea de a scrie cum m-am apucat de blog și ce m-a determinat să fac acest lucru. Sincer vă spun, de mult îmi doresc să fac asta, ba chiar mai mult, de mică îmi doream să scriu cărți, să împărtășesc oamenilor experiențele mele. Deși nu am urmat un liceu cu profil uman, ci real, mereu am avut o iubire aparte pentru literatură și chiar acum îmi amintesc că în liceu eram rugată de doi colegi de ai mei să le fac eseurile la română, pentru că mereu luam 10. Ceea ce înseamnă că există de mult o pasiune aparte, prin care, azi, mă definesc ca om în fața voastră. Joi, pe data de 2 ianuarie, am văzut primul articol scris de sora mea, Diana, care m-a emoționat până la lacrimi și am trăit fiecare moment relatat de ea, și am zis “Gata, îmi fac blog. Dacă și-a făcut ea și a avut curajul să spună lumii experiențele ei, o fac și eu.” Să fiu sinceră, nu am crezut că o voi face cu adevărat. Adică mi se părea o nebunie curată să fac asta; eu care, niciodată nu am dat prea multe din casă, așa, la oricine, oricum.

Undeva pe la ora 01:30 am simțit că nu am stare deloc și nu pot dormi, iar în următoarele secunde eram cu laptopul în brațe, făcându-mi blog și scriind deja primul articol. Eram ca un mic roboțel, nu mă puteam opri din scris, aveam idei peste idei, un amalgam de sentimente îmi contopiseră absolut toți mușchii din corp, simțeam că mă sufoc în propria căldură emanată de organism; efectiv simțeam pentru prima oară că trăiesc la cote maxime și că în sfârșit, o fac. În sfârșit arăt lumii această latură a mea pe care o țineam ascunsă într-o cutiuță din sufletul meu și aruncasem cheia la lacăt; simțeam că “da, asta trebuie să fac! Trebuie să o fac!”

Am citit și recitit articolul de zeci de ori, m-am fâstâcit, am străbătut camera cu ochii, cu gândul de încă o mie de ori, până când m-am decis să îl postez. L-am postat undeva la ora 03:00, la 08:00 m-am băgat la somn(nu aveam stare și nu puteam să mai adorm) și la ora 14:00, când m-am trezit, aveam deja 289 de oameni care citiseră articolul meu. Primul meu articol pe blog! Pe propriul blog! Am crezut că fac infarct. Nu îmi venea a crede ochilor. 289 de oameni care citiseră!!! Mi se părea jumătate din planetă, mi se părea un număr interminabil. Mesajele curgeau unul după altul, prieteni, cunoștiinte, necunoscuți, cu toții la un loc îmi transmiteau gândurile bune cu privire la ceea ce tocmai decisesem să fac. Fratele meu mi-a zis “Du-te, băăă, de unde le iei, din cărți?”, o colegă de facultate mi-a zis că nu se aștepta la mine când a citit și că am surprins, o alta mi-a zis că are impresia că citește ceva scris de o scriitoare, șeful meu a zis azi că parcă ar scrie o femeie matură de 30 de ani și multe, multe altele. Vă zic sincer că nu mă așteptam la asemenea impresii și efectiv îmi iau toată energia de care am nevoie din mulțumirea și bucuria oamenilor care citesc ceea ce eu trăiesc și care așteaptă cu nerăbdare următorul articol, deși nu știu despre ce este vorba.

Atâția ani mi-au trebuit ca doar într-o singură zi, datorită curajului surorii mele, de care sunt foarte mândră, să mă decid. Și nu regret niciun moment și mulțumesc fiecărei reușite și fiecărui eșec de până acum, pentru că m-au făcut să devin femeia de azi. Mulțumesc părinților mei, care reprezintă bunătatea și iubirea supremă pe această lume; surorilor mele care mi-au fost reper în viață și care m-au îndrumat spre bine mereu, fratelui meu care m-a învățat că dacă vrei, orice se poate; iubitului meu, care, mă susține în orice alegere a mea și sunt mândră că îmi ascultă sfaturile, criticile și vrea să evolueze odată cu mine; prietenilor, care mi-au fost alături la greu și care m-au susținut necondiționat și nu numai. Vă mulțumesc că trăiți odată cu mine și mă bucur că reușesc să transmit ceva. Vreau să vă spun că de când am decis să scriu pentru voi, mă simt alt om. Mă simt mai pozitivă, mai bună, mai productivă, atât la serviciu cât și la facultate, mai atentă, mai darnică. Nu regret că am așteptat atâția ani, pentru că azi trăiesc emoția supremă și mă hrănesc cu energie zi de zi de la voi.

     Va îmbrățișez, Denisa Nițu.