Dincolo de ce înseamnă social-media

Denisa Nițu

Primul meu an la facultate. Am vrut să mă las după prima zi.

Hei, dragi cititori. După ce am văzut în ce proporții (șase sute de oameni) mi-ați citit articolul cu ”Cine sunt eu.” în doar cinci zile, unde am relatat pe scurt viața mea, vreau să continui prin a vă povesti cum a fost primul meu an de facultate, cum am intrat la acest profil și multe altele. 

După ce am terminat cu bacalaureatul, era musai să ne alegem ce facultate vom urma. Eu mi-am ales doar facultatea de știinte economice și am aplicat la toate profilele, primul fiind contabilitate și informatică de gestiune. Destul de riscant să aplic doar la una singură, nu-i așa? 

După câteva săptămâni s-au afișat listele. Ce credeți, oameni buni? 

NU mă aflam pe niciuna dintre ele. Pe NICIUNA! De ce? Pentru că eram pe listele de așteptare. Am crezut că îmi fuge pământul de sub  picioare. Nu aveam niciun plan de rezervă. Ce-i drept, aveam emoții, în anii trecuți se intrase cu medii exagerat de mari, dar nu mă gândeam că n-o să intru.

Am sunat-o pe mami, i-am zis, la care draga de ea zice ”Hai, mă, glumești, nu? Râzi de mine.” După ce a înțeles că eram de-a dreptul serioasă, mi-a spus să nu-mi fac griji și să aștept următoarele liste. 

Așa am și făcut. În curând intrată la facultatea de științe economice, cu profil de conta, ultima pe listă la taxă. Phu, ce noroc...,nu-i așa? :-/ 

După mutarea în Sibiu și roiul de evenimente petrecute, relatate în a doua parte a articolului în care am vorbit despre acnee și cum mi-am revenit, job-uri, cum începusem să devin tot mai independentă și ce schimbări majore am făcut la mine, a urmat și prima zi de facultate. 

Nu știu cum ați fost voi, dar eu după prima zi am zis că renunț. Mi se părea că nu rezonez cu nici o persoană de acolo, că nu era nimic asemănător cu ce trăisem până atunci; să nu mai zic că am refuzat vehement să îmi fac prieteni în prima jumătate din anul universitar și mă duceam la facultate cu depresie. Nimic nu-mi convenea, mă uitam urât pe toată lumea; ziceți că mă aruncase cineva în mijlocul oceanului și urma să fiu hrană pentru rechini. Eram total diferită de Denisa din liceu care era o “șmecheră” de care nu aveai tupeu să te iei că îți făceam scandal de-ți cereai scuze și-mi luai și o cola pe lângă. Anyway. La primele examene eram singură în bancă, frustrată că majoritatea copiau, iar eu stăteam ca o tâmpită , întrebându-mă ce naiba fac acolo. Abia după, am acceptat apropierile fetelor care voiau să discute cu mine și atunci începusem să fiu Denisa de dinainte, plină de viață, amuzantă, vorbăreață și cu caterinca-n buzunar.

Așa am început să văd partea plină a paharului și să îmi intru în mână. Știți ce mă făcuse și mai mult să fiu rece și neprietenoasă? La prima oră de sport, unul dintre colegii de facultate s-a exprimat cu ”fata aia de are acnee...Ștefi aia, mă, uite-o” la adresa mea și asta m-a făcut să nu mai suport prezența cuiva prin preajmă, aducându-mi aminte de cum a vorbit, făcându-mă să vreau să îi scot un ochi sau să îi micșorez o ureche. 

Eh, acum că mă gândesc, nu-i bai, nu eu sunt aia care lucrează intr-un supermarket și nici la facultate nu am renunțat :)). Trecând peste, s-a încheiat destul de bine acel an, intrând apoi ultima pe listă la buget; anul acesta fiind în continuare pe loc bugetar după ce am fost ”aruncată” în primele săptămâni la taxă, de îmi venea să îmi smulg părul din cap la cât am muncit pentru prima tranșă  de 1260lei; dar mai mare bucuria când mi s-au returnat banii. :)

Nu pot să zic că acum sunt foarte vorbăreață sau că mi-am făcut nu știu câți prieteni, dar nu mai am vreo problemă în a comunica și chiar azi, de dimineață, când am ajuns la facultate, unele dintre colege m-au felicitat pentru blog și am fost atât de încântată când le-am auzit că am roșit de emoții; altele mi-au scris mesaje de încurajare, altele m-au îndemnat să scriu cărți. Să nu mai zic că una dintre colege și prietenă, Claudia, mi-a spus că nu îi vine să creadă că eu scriu așa frumos și că are impresia că intră pe un site unde citește ceva scris de o scriitoare; ceea ce m-a făcut să înnebunesc de bucurie. Și chiar pot spune că relația dintre mine și ele este una frumoasă și decentă și chiar ne ajutăm când este nevoie, atmosfera fiind una complet diferită de primul an.

Alte evenimente din timpul facultății vi le voi relata în articolele viitoare. Mai jos voi pune o poză din prima zi de facultate, anul întâi.

Mulțumesc! 

        *Denisa Nițu*