Dincolo de ce înseamnă social-media

Denisa Nițu

Renunțarea la confort. Mutarea mea într-un alt oraș. Ce a însemnat acest lucru pentru mine și cât m-a influențat?

Bună ziua, dragilor! 

Știti că vă zisesem în articolele anterioare despre faptul că sunt din Vâlcea și am urmat facultatea de științe economice în Sibiu, unde sunt și în momentul actual. Pentru mine această trecere a fost extrem de mare și de dificilă, țînând cont că aici o cunoșteam doar pe sora mea, care era foarte strictă cu mine și în primele 2 luni am depins financiar exclusiv de ea, venind aici doar cu banii de autobuz și câțiva lei să-mi cumpăr mâncare.

De mic copil îmi doream să trăiesc în Sibiu, fiind total absorbită de frumusețea orașului, urmând ca mulți ani mai târziu să trăiesc visul cu ochii. După ce am început facultatea, mare mi-a fost mirarea să aflu că cele două orașe, cel natal și cel care m-a adoptat, erau în conflic de ani buni, existând polemici între cele două tabere. Acela a fost momentul în care am văzut câtă răutate există și de o parte și de cealaltă și câte săgeți își aruncau unii în alții; realizând că lumea nu era așa bună și frumoasă cum citeam în poveștile cu zâne când eram copil.

Depășind această situație, nemaivrând să dau importanță, să îmi văd strict de viața mea și să mă focusez pe evoluția proprie, am început să îmi fac cu greu prieteni noi, să socializez și să mă obișnuiesc cu ideea că acum am un job și trebuie să muncesc ca să îmi pot permite să plătesc o chirie, să îmi iau haine, să ies în oraș și așa mai departe. Fără să realizez prea bine, eram deja pe cont propriu, cu primii mei bănuți câștigați (trebuia să fug de la facultate la job în fiecare zi), într-un oraș departe de casă, de familie, cu oameni total diferiți, cu obiceiuri diferite. Eram departe de zona mea de confort, unde aveam totul de-a gata, unde o aveam pe mami care îmi făcea toate poftele, unde aveam prietenii mei cu care petreceam mult timp împreună, unde eram populară. Toată viața mea era dată peste cap și intrasem în treaba asta fără ca măcar să știu la ce mă înham cu adevărat. Începusem să am responsabilități cum ai bate din palme; trebuia să lucrez intens la metamorfoza mea pentru că era timpul să gândesc mai matur și să conștientizez că nu mai sunt un copil care primește totul de-a gata; că trebuia să merg la facultate deși o uram și nu-mi găseam locul, cel puțin în primele luni în care eram depresivă și nu-mi plăcea nimic; pe scurt trebuia să mă schimb ca om și ca gândire. Trebuia să renunț la confort pentru a putea avea șansa de a evolua; de a sparge gheața și acum înțeleg destul de bine că dacă nu renunți la zona ta de confort și te complaci, niciodată nu vei deveni un om mai bun și nu vei avea șansa de a-ți oferi tu un trai de viață decent și nici de a-i învăța pe restul ceva semnificativ. Cu cât ne complacem mai mult într-o situație nefavorabilă, cu atât rata de evoluție va scădea considerabil; de aceea este bine să vrei să te autodepășești și să crezi într-o schimbare. Dacă nu știți ceva, întrebati; dacă vreți să lucrați într-un anumit domeniu, documentați-vă; dacă vreți să începeți o nouă afacere, căutați-vă  reperele potrivite. Niciodată să nu spuneți “Nu pot” Sau “E prea greu” ori “Nu mă va lua nimeni în serios dacă..”

Trebuie să încercați imposibilul până devine posibil.

https://www.denisastefania-nitu.com/

          *DENISA NIȚU*