Dincolo de ce înseamnă social-media

Denisa Nițu

Traume din copilărie. Violență domestică. Decepții, suicid?!

Hello. 

Azi nu am reușit să fiu activă din cauza răcelii, însă ieri mi s-a propus de un om drag mie să scriu un articol despre violența domestică și traumele copilăriei(cunoscând persoane care, din păcate, au trăit pe propria piele), cu rugămintea să țin în anonimat, fără să deschid răni vechi. 

În urma întrebării puse pe instagram, unde v-am cerut părerea, atât în secțiunea de întrebări, cât și în privat, unii dintre voi mi-ați răspuns că vă doriți să vorbesc despre acest subiect, deși este dureros. 

Așadar... 

          Este greu..., greu să-mi aleg cuvintele, încât să nu intru prea mult în detalii, greu pentru că doare, dar o fac în speranța că cineva se va trezi la realitate și nu va mai lăsa lucrurile așa. 

Cel mai probabil, mulți dintre voi aveți prieteni sau rude care au trecut prin traume de când, incă, erau mici, rezultând ca mai târziu să se formeze oameni frustrați, violenți, depresivi, retrași sau și mai dureros, oameni care au ajuns să își pună capăt zilelor. Oameni care, la rândul lor, au ajuns părinți violenți sau nepăsători, acuzatori sau care și-au abandonat copiii. 

Cunoașteți, nu-i așa? Sau poate ați trăit pe propria piele? 

Să mă iertați dacă deschid răni, dar simt să vă spun ca nu este ok! Nu este ok să ne lovim copiii pe motiv că ”Ce vrei, mă, bătaia e ruptă din rai!? Asa mă bătea și pe mine tata.”

Nu este ok să vă loviți femeia că veniți voi acasă morți de beți! Nu este deloc în regulă să spuneți copilului că nu e bun de nimic sau soției că e total inutilă doar pentru că nu-ți place ție mâncarea. 

Oameni buni, nu este în regulă, ca și părinte, să vă snopiți copilul în bătaie că ai tu frustrări vechi.  Cunosc situații în care soțul, fiind beat, și-a bătut soția, pe care a scos-o afară din casă alături de cei doi fii, în plină noapte! Cunosc un caz real și vă spun din suflet că îmi este greu; îmi este greu să vorbesc...

Un prieten din copilărie, bun prieten, și-a pus capăt zilelor într-un mod teribil. De mic a fost abuzat, bătut, certat; ajungând ani mai târziu să consume alcool, droguri, să intre în anturaje proaste. 

Când eram în generală, o fată dintr-o altă clasă, a ales să plece dintre noi, într-un mod și mai greu de imaginat, în urma unei discuții aprinse cu mama sa(ce se vorbea prin școală). Ani mai târziu, când am ajuns la liceu, o colegă și o fată extraordinar de deșteaptă și mereu cu zâmbetul pe buze, și-a pus capăt zilelor, se pare că tot din vina fricii pe care o avea față de părinți(tot din ce se auzise prin școală). Acești copii au trăit traume adânci care le-au marcat viața. Acești copii, care nu păreau să aibă vreo supărare, erau secați pe dinăuntru. 

Mulți părinți încă nu realizează că, pentru a forma un om mare din copilul lor, e nevoie de iubire, înțelegere, comunicare, încurajare, îndrumare. Oferi iubire și el va oferi iubire. Oferi violență și el va oferi violență. 

Sau ce credeți? Cei care au ajuns să se sinucidă sau să ucidă, au fost copii fericiți? Au avut o copilărie frumoasă? Nu! Aceasta este părerea mea și o susțin în continuare. Dacă crești copilul arătându-i de mic ce este bine și ce este rău; ce este iubirea(iubirea de sine și iubirea pentru semeni); ce este bunătatea, este foarte puțin posibil să devină violent, ucigaș sau mai știu eu cum. 

Un om drag mie s-a dus din cauza copilăriei distruse pe care a avut-o! Un om cu suflet mare și respect față de restul a decis să plece din această lume, răpus de depresie și gânduri negre ce au pus năvală pe gândirea lui. Și nu mulți știau! Nu mulți au încercat să ii cunoască sufletul; să îl înțeleagă; să îl iubească și să îl accepte! Mă doare sufletul când îmi amintesc momentele petrecute cu el sau când mă suna, de câte ori se îmbăta, iar eu nu voiam să mai răspund.

Oameni dragi, creșteti copii buni la suflet și susțineți mereu ideile lor; încurajați-vă copilul când are mai mare nevoie! Comunicați cu ei! Nu îi mai comparați cu băiatul vecinului de la 2 sau al colegei de serviciu. 

Nu vă mai bateți femeile și nu le mai jigniți. Iar voi, dragi femei, nu vă mai complaceți lângă un om care nu știe să facă altceva decât să bea, să vă înjure, să vă bată si pe voi, și pe copii. Plecați cât încă se mai poate și feriți-vă pruncii de violență, atât fizică, cât și verbală! Nu vă distrugeți viața și nu o mai distrugeți nici pe a copilului, care nu are nicio vină pentru acțiunile voastre.

Educați-vă copiii într-un mediu armonios și ocroțiți-vă reciproc. Ajutați-i să își dezvolte spiritul de ajutorare și compasiune.

Nu mai călcați vieți în picioare din cauza inconștienței voastre! Trăiți fericiți și creșteti copii fericiți. 

    Semnat, un om!  

Sursă foto: ziare.com