Dincolo de ce înseamnă social-media

Un blog cu DE TOATE!

Probleme în liceu cu profa de mate. Mi-a zis că n-o să iau bac-ul!

Hello! 

Vreau să vă povestesc de peripețiile mele cu profa de mate din liceu. 

Mereu am avut impresia că femeia aceasta nu m-a plăcut absolut deloc, mai ales că, de fiecare dată când ne dădea test, din 4 sau 5 nu mă scotea. La fiecare oră cu dumneai eu eram singura care nu ridica mâna și se ruga divinității să nu se deschidă catalogul la ”N”. De ce? Simplu: decât să trec la tablă, mai bine îmi trăgeai un pumn în cap! Ce-i drept, niciodată nu mi-a plăcut matematica, pentru că nu am avut profesor care să mă facă să îmi placă, atât în generală, cât și în liceu; motiv pentru care, de mică, am fost îndrăgostită de română, atât de gramatică, cât și de literatură, având două profe (generală și liceu) super mișto.

 Ba chiar îmi amintesc că mereu treceam la tablă la ora de română când eram în generală, adorând gramatica și iubind-o pe profa mea, care, atunci când unul dintre băieți nu era atent și mai făcea și gălăgie, pe deasupra, îl dădea afară printr-un singur cuvânt: ”OUT!”. Cum să n-o iubești? :)) Mă rog, ceea ce nu pot spune și de matematică, unde copiam de fiecare dată, prin cele mai mișto tactici(poate vi le spun altădată), pentru că nu înțelegeam mai nimic și voiam media 10, evident. Am terminat generala cu  peste 9,80 și admiterea undeva la peste 7,70(m-a scăzut nota la mate, ați ghicit) și m-a ajutat mult să intru la colegiul unde aveau deja planificat, de când m-am născut, cel mai probabil, părinții mei.

Acum poate vă întrebați de ce nu am dat la uman și am dat la real, pe mate-info intensiv. Well...mi-a fost insuflată din familie treaba asta, tatăl meu făcând liceu de mate-fizică la ”Lahovari”, surorile mele mate-info la ”Roaită”, deci cum să nu fac și eu? Mami mă luase pe sus în ziua cu înscrierile, numa’ să pun ”Roaită” cu profil mate-info. ”Roaită” este actualul ”Mircea cel Bătrân”, colegiu de prestigiu din Râmnicu Vâlcea. 

Așa că, am vrut sau nu, am ajuns la profil real unde am întâmpinat problemele din generală; să iubesc româna și să urăsc matematica. Iar  din cauza aceasta, în clasa a |X-a am terminat primul semestru cu media 4. Da, 4!  Slavă cerului că am părinți mișto, care mereu au avut încredere în mine, altfel m-ar fi omorât sau m-ar fi transferat la liceul din comuna unde am crescut și am făcut clasele V-VIII. Elevă la un astfel de liceu cu media 4 la matematică. Vă dați seama că nu o mai suportam acum deloc; mai ales că rămăseserăm 11 copii din 21; acolo să fi văzut ură. :)) 

Am trecut și de perioada aceasta, iar în clasa a X|-a am rămas cu media 4 pe al doilea semestru și vă zic imediat de ce. :)) 

 Mă cheamă doamna profesoară( fii educată, Denisa!) la tablă să fac o problemă + caietul de teme. Bun, habar nu aveam ce să fac, băieții o enervau la culme(ca de fiecare dată), gălăgia se amplificase și începe această ființă, pașnică de fel,(numa’ că aveam colegi care o făceau să o ia razna, nu glumă) să țipe la mine că nu rezolv problema. Vă jur, atât de tare m-am speriat când a țipat, că mi-a sărit marker-ul din mână. :))) Evident, fiind o fire foarte dificilă pe acea vreme și pe alocuri obraznică, am început să vorbesc urât și am ieșit din clasă val-vârtej, nemaivrând să rezolv problema. În acea zi aveam două ore consecutive cu dumneai; punându-mi două absențe(deși eram deja în a doua oră), plus două note de 2! Stai, ce!? Cum naiba făcuse manevra asta? Păi cum să nu ma ia capul? La finalul semestrului eram singura idioată care dădea test pentru a-mi ieși media 3,50 (aveam 6 pe primul). 

A urmat clasa a X||-a. A început nebunia. M-am apucat de meditații cu două colege și prietene foarte bune la un profesor super mișto, care m-a făcut în câteva luni să iubesc problemele la matematică. Efectiv făceam non-stop probleme și variante de bac, numai ca să il iau. Dacă nu-mi ieșea o problemă, stăteam ore în șir ca să îmi dea, ceea ce nu făceam înainte pentru că mă enervam și o copiam în clasă, alături de restul. Să nu mai zic că profa nostră ne amenința mereu că nu intrăm în bac sau că nu îl luăm și ce credeți? Am fost singura clasă (noi am fost X|| C, adică ultima  de la mate-info) de la care nu a picat nimeni. Promovabilitatea a fost de 100% în acel an la clasa X|| C. Iar pe majoritatea ne lăsa cu media 5 sau chiar 4. 

Nu zic că profa nu era faină, dar nici nu reușeam să înțeleg mare lucru, deoarece se certa întruna cu băieții și nu mai puteai fi atent la nimic, așadar era un dezastru în capul meu și voiam doar să se termine ca să plec naiba de acolo. 

După rezultatele de la bac, unde toți luasem, nu vă puteți imagina satisfacția noastră că nu avusese dreptate; eram niște mici “sătănei” umflați în pene că nu picasem. :)) 

Cum ai putea să nu te îmbeți după o astfel de reușită? N-ai cum! 

Glumesc! Alcoolul dăunează, deci aveți grijă! În plus, fetelor(mai ales), vedeți că îngrașă. ;)

În fine! Meritam un premiu Nobel că “am învins-o” pe profa care mereu mă șicana pentru că nu voiam să fiu așa cum dorea dumneai.  Și nu zic că nu avea dreptate, că avea, dar ce să-i ceri la o copilă de 18 ani care voia doar să enerveze lumea, în loc să nu mai ”câștige” note de 2 la mate? 

 Așa că dacă sunteți încă la liceu, învățați pe tot parcursul anilor, vă va fi mult mai ușor la bac și n-o să stați cu inima strânsă( să nu folosesc o altă expresie) ca și mine până la aflarea rezultatului. Mai ales că anii de liceu nu-i veți mai putea recupera vreodată și vă dau cuvântul meu că sunt cei mai mișto și mai intenși.

Diriga noastră mereu ne ținea predică și nu voiam să o ascultăm; iar acum, cel puțin eu, aș da timpul înapoi ca să fac lucrurile altfel: să învăț la timp, să fiu mai respectoasă, să-mi pese mai mult de ceilalți, să ascult. Pentru că atunci eram total opusul, iar când am ajuns la facultate am primit o palmă și m-am trezit o femeie matură care avea ceva în cap.

Așa că apreciați totul la timp și profitați din plin de orice oportunitate pe care o aveți. Mergeți la ore, fiți activi, mergeți la concursuri, faceți voluntariat( am făcut și eu). 

Și...profele de mate nu sunt mereu nașpa, uneori și noi le facem să fie așa. 

          Pe data viitoare ! 

                 * Denisa Nițu*