Dincolo de ce înseamnă social-media

Un blog cu DE TOATE!

Ce facem când avem un interviu? Am avut sau nu succes?

Vezi și link-ul următor!

 Hello!

Azi voiam să împărtășesc cu voi prin ce am trecut atunci când am avut interviuri și oh, am avut destule, toate cu succes. Spun că am avut destule, deoarece din primul an de facultate până acum, în ultimul, am schimbat suficiente job-uri pentru a căpăta experiența pe care o am în momentul de față. De ce am schimbat multe job-uri? Păi..., să zicem că nu am putut să rezonez cu modul de lucru și cel mai adesea, cu oamenii din echipă, existând un contrast mult prea mare între noi, fapt care mă trăgea în jos.

Să vă spun sincer, nu este ușor să dai un interviu, mai ales dacă vorbim aici de firme serioase cu cerințe minimale și criterii pe măsură. Până să am primul interviu, am studiat îndelungat cărți, pe care mi le-a dat sora mea, Diana; unde a trebuit să învăț despre limbajul trupului, despre cum este indicat să mă îmbrac, despre cum pot să mențin un contact vizual îndelungat cu interlocutorul meu sau despre faptul că trebuie să mă documentez înainte să plec de acasă despre firma sau corporația respectivă.

La primul interviu, într-adevăr am avut succes, dar țin minte că am avut un moment în care am picat în plasă, angajatorul oferindu-mi o pereche de ochelari pentru a i-o vinde; moment în care am fost blank. Nu știam ce naiba să zic, nu aveam nici cea mai mică idee despre cum să îl conving să cumpere ochelarii, dar în schimb am avut o postură adecvată și am încercat să o scot la capăt, nu mai știu cum; până la urmă intrând pe postul de consultant în asigurări, perioadă destul de dificilă pentru mine, dar într-un articol viitor o să vă detaliez despre cum și ce a fost.

Ce m-a supărat foarte tare este faptul că, sora mea, Diana, mă pusese să învăț și acest capitol și chiar m-a avertizat că aș putea fi supusă la un astfel de test, dar în momentul acela nu îmi venea în minte absolut nimic, parcă aveam creierul gol; de la emoții m-am panicat și nu am știut să gestionez situația favorabil mie. Șțiți cum se zice, prima oară este mai greu. :))) Eh, de atunci încolo a devenit floare la ureche. Deja la al doilea, al treilea...al șaselea interviu eram expertă în tot ceea ce ține de parcursul acesta și lăsam de fiecare dată cea mai bună impresie. Aveam grijă să îmi aleg o ținută decentă și elegantă, să îmi folosesc cele mai coerente și bogate cuvinte atunci când țineam un discurs, să fiu sigură că plec de acasă cu date esențiale despre firma respectivă (toți angajatorii te întreabă ce știi despre firma lor), să stau drept pe scaun ( sora mea mereu îmi atrage atenția că stau “cocoșată”) :)), să păstrez contactul vizual (nu foarte exagerat să pară că eșți psihopat/ă) și mai ales să fiu atentă la ceea ce mi se spune, astfel încât să nu fie nevoie să îmi repete de 200 de ori că la o retardată.

Este foarte important să mergi la un interviu încrezător, să arăți că vrei să lucrezi cu adevărat în acel domeniu, de ce vrei asta și de ce crezi că eșți potrivit/ă, să arăți că ai cunoștiințele necesare postului respectiv și mai mult decât atât, să ai grijă la îmbrăcăminte( prin ea impui respect) și la limbajul trupului. Trebuie să crezi în tot ceea ce spui, altfel nu va merge și va deveni o povară pentru tine; mai ales că cel din fața ta își va da seama că nu ești sincer și nici convingător. La fel cum am pățit eu cu acea pereche de ochelari. Nu credeam în acel moment cât de bună sau de potrivită este pentru a mi-o cumpăra cel din fața mea, fapt care a dus la picarea testului. Tu trebuie să demonstrezi că postul respectiv ți se cuvine și că eșți capabil/ă să aduci beneficii firmei în cauză; că trebuie să aibă în echipă un om ca tine.

Evident, e musai să știi și cât valorezi și dacă ceea ce ți se oferă este potrivit pentru ceea ce ai nevoie; câștigurile trebuie să fie de ambele părți. Pune în aplicare toate aceste lucruri și nu va exista de acum înainte un interviu pe care să nu îl treci cu bine.

Sper că te-a ajutat articolul meu! Pe data viitoare, Denisa Nițu.