Dincolo de ce înseamnă social-media

Denisa Nițu

Știați că...?

Hei!

Știați că la nivel social s-a consolidat această idee cum că femeile și bărbații nu pot ajunge la deplină egalitate? Acest fapt este bazat pe abilitățile organizatorice și pe forța fizică ce depășește cu mult exigențele unei societăți care mizează pentru utilitate, nu pentru ,,fragilitate”. 

Cu siguranță că acest temei este unul izvorât din trecut, dat fiind faptul că înainte de a evolua și de a avea o mentalitate distinctă în societate, femeilor le reveneau atribuții de organizare. Aceste atribuții se exercitau numai într-o anumită arie și anume în sânul familiei. Bărbatul era șeful casei, care era nevoit să vâneze pentru a procura hrană, să meargă la război sau să fie un bun conducător. Astăzi însă, este înlocuit de bărbatul modern. Și, într-un conflict permanent, el își dispută supremația în același timp cu femeia. Reticența privind femeile în societate nu a dispărut definitiv, mulți fiind de acord cu faptul că este cu mult mai util pentru femeie să aibă o poziție socială inferioară bărbatului și că ar trebui să urmeze o funcție de execuție, nu una de conducere. Practica TINDE să demonteze aceste afirmații, iar femeile încep să își RECAPETE puterea în sfera socială. Cu toate acestea, ele trebuie să o dovedească permanent, față de bărbați.

Cazul clasic sau cel mai des întâlnit de discriminare la locul de muncă este cel al femeii care a născut sau se pregătește să aibă un copil. Deși există o sumedenie de prevederi legislative care le interzic angajatorilor să le trateze discriminatoriu, ori prevederi care le impun anumite obligații, aceștia nu înțeleg întotdeauna să se conformeze. Dacă vreți să discutăm exact de realitate, în România, încă NU se poate vorbi despre egalitate între femei și bărbați, mai ales în domeniul relațiilor de muncă. Este o practică foarte des întâlnită ca, la interviu, femeile să fie întrebate dacă au copii, dacă sunt căsătorite sau dacă intenționează să își schimbe starea civilă, aceste aspecte fiind luate în considerare atunci când se decide angajarea unui nou salariat. Sunt din ce în ce mai des întâlnite situațiile în care salariatele care se întorc din concediul de creștere și îngrijire a copilului sunt privite cu scepticism de către colegi și angajatori, care consideră că acestea nu-și mai pot folosi potențialul profesional. Înțelegeți? Nu-și mai pot folosi potențialul profesional!! Prin urmare, angajatorul face presiuni asupra acesteia, încercând să o determine să fie EA cea care cedează și are inițiativa încetării raportului de muncă, astfel încât angajatorul să fie pus la adăpost de orice răspundere din partea celorlalți.

Ei bine, după cum spuneam, legea ne oferă soluții!?

    Răspunsul este DA!

Legislație pentru a reacționa la astfel de comportamente discriminatorii există: e vorba de Codul muncii, de Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, OUG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Pe lângă acest cadru legislativ, există și instituții ale statului care au competența să investigheze și să soluționeze situațiile de discriminare la locul de muncă. Concret, Consiliul poate investiga faptele respective și să ceară sau să dispună sancțiuni pentru faptele de discriminare, amenzile ajungând la 100.000 de lei, potrivit Legii nr. 202/2002. Mai mult decât atât, este considerată discriminatorie măsura concedierii unei persoane care a făcut o sesizare împotriva angajatorului pentru discriminare la una dintre aceste autorități, după cum bine stabilește legea.

 Pe data viitoare, Denisa Nițu!

Sursă: presalocala.com