Dincolo de ce înseamnă social-media

Denisa Nițu

Nu oamenii ne rănesc, ci propriile așteptări. E ok ca ceilalți să nu fie de acord cu alegerile și valorile noastre!

Hei, dragilor!

Știu că poate părea nedrept, dar nu putem avea așteptări în proporție de 100% decât de la NOI înșine. Interesele și valorile altor persoane nu corespund întotdeauna cu ale noastre, știați?! Obiceiul de a ne crea un set de așteptări de la ceilalți ne poate aduce multă, dar foarte multă suferință și recomand cu tot sufletul să vi-l scoateți din rutină.

Aceasta este o greșeală pe care o facem cei mai mulți dintre noi și care, fie că vrem sau nu, ne afectează echilibrul emoțional. Trebuie să recunoaștem că toți avem așteptări de la oamenii pe care îi iubim cel mai mult, deoarece acestea ne oferă un sentiment de siguranță, de liniște interioară.

A aștepta, a anticipa și a spera ca o persoană să acționeze sau să se comporte la fel ca noi este o modalitate de a deține controlul în „lumea” noastră. În felul acesta, simțim o anumită siguranță vizavi de unele aspecte. Însă lucrurile nu se întâmplă întotdeauna așa cum ne dorim. Desigur, cu toții avem nevoie de sentimentul de siguranță pentru o viață liniștită, nu-i așa? În caz contrar, nu am mai ști pe ce să ne bazăm și am deveni vulnerabili.

Uneori ducem această gândire la extrem; nu este absolut deloc corect să ne așteptăm ca restul lumii să acționeze în conformitate cu valorile noastre.

Când suntem adolescenți ne certăm cu părinții noștri fără să ne dăm seama că ne iubesc și că ne-au crescut, probabil cu multe sacrificii. Când suntem într-o relație cu cineva, pe măsură ce trece timpul, suntem din ce în ce mai puțin impresionați de cealaltă persoană, corect? Că vorba aia, nu mai e chiar că la început, nu-i așa?

Problema este de încredere și de așteptări, să știți.

De exemplu, când suntem la început într-o relație vedem doar lucrurile bune (ca atunci când suntem copii și iubim părinții mai mult și îi vedem ca pe super-eroi). Persoana care ne-a intrat în viață a făcut ceva bine sau are acel ceva pentru care îl apreciem, dar nu știm toate detaliile despre acea persoană, așa că alegem în subconștient să considerăm tot ceea ce nu știm despre acea persoană ca fiind normal sau chiar peste medie. Avem încredere că acele lucruri sunt ok, că sunt cum știm că ar trebui să fie. Însă pe măsură ce ajungem să cunoaștem mai bine respectiva persoană, începem să descoperim și micile defecte. Lucrurile care nu sunt normale sau care sunt sub medie. Lucruri care ne enervează la culme. Și chiar dacă sunt mici, acestea se acumulează pe măsură ce trece timpul, deoarece sunt multe, foarte multe. Și acum ce credeți? Creierul uman face ceva interesant. „Uită” lucrurile bune! Exact! Lucrurile pe care le aprecia înainte la acea persoană devin normale, banale și irelevante în aprecierea persoanei respective, chiar dacă ele nu au dispărut și chiar dacă sunt în continuare peste medie. Și în tot acest timp ne-am creat așteptările că totul era bine.

Avem așteptarea ca cealaltă persoană să fie perfectă, fără să ne dăm seama că are resurse finite, la fel ca noi și apoi poate să apară o persoană NOUĂ în peisaj. Fiind o persoană nouă, omul se va uita curios la toate lucrurile bune și sclipitoare care-i fură atenția. Și din nou, va considera normale sau bune toate micile detalii pe care nu le cunoaște încă. Și unii vor fi tentați să facă un “upgrade”, fară să-și dea seama că și noua lor persoană are un întreg BAGAJ de lucruri mărunte care nu vor fi pe placul lor. Iar această problemă este din ce în ce mai întâlnită, cel puțin la generația noastră.

Ajungem să ne rănim din cauza propriilor așteptări; nu apreciem la timp ce avem și devenim tot mai triști pe parcursul a ceea ce subconștientul nostru a creat.

Într-adevăr, avem dreptul să fim iubiți, dar nu să controlăm viețile celor dragi sau să le permitem altora să o controleze pe a noastră.

Tu, dragul meu, ai dreptul să aștepți reciprocitate, dar nu ca toată lumea să fie de acord cu ideile, alegerile și valorile tale. Totodată, ai obligația de a-ți crea propria fericire, evitând să ai așteptări de la ceilalți. Acceptă și situațiile negative și fii conștient de faptul că uneori vei fi decepționat, chiar dacă nu îți dorești asta.

Hai să nu uităm că și tu poți dezamăgi alte persoane, iar asta nu înseamnă că ești neapărat un om rău. Cu toții suntem în căutarea propriei versiuni a fericirii, dar trebuie să respectăm și dreptul celor din jur de a o găsi pe a lor.

În continuare, ai obligația să ai grijă de tine, să-ți cultivi stima de sine și să eviți dezamăgirea cauzată de faptul că o anumită persoană nu reacționează așa cum te-ai fi așteptat.

Trebuie să conștientizăm că NU oamenii ne distrug întotdeauna, ci propriile noastre așteptări.

În concluzie, trebuie să înțelegem că lumea este haotică, la fel ca oamenii care o populează. A avea așteptări de la ceilalți oameni din jur și de a cere ca aceștia să acționeze în proporție de 100% în conformitate cu așteptările noastre este o alegere care ne poate provoca mult stres pe parcursul vieții noastre.

      *Denisa Nițu*