Dincolo de ce înseamnă social-media

Un blog cu DE TOATE!

Cum poți ajunge în vârf când toți îți vor nereușita.

Azi nu mai este despre mine, este despre una dintre surorile mele. Este despre tine, Diana. Aseară după ce am fost cu iubitul meu să vedem avanpremiera la “Miami bici”(bravo, băieți, ați făcut treabă bună!), am primit mesaj de la Diana că este la o conferință în Sibiu și că se află la  Hotel Ramada și vrea să ne vedem după ora 21. Am făcut până una alta shopping cu al meu și am plecat spre ea. Dumnezeule Mare, ce femeie puternică am putut avea în fața mea!

Diana este director adjunct la Generali și de aproximativ un an activează în Pitești, după ce s-a mutat din Sibiu. În prezent este studentă la o a doua facultate, după ce a urmat ingineria acum câțiva ani(zic câțiva în loc de mulți ca să nu o fac să se simtă bătrână. :)))), glumesc!) 

A pornit de jos, a muncit din greu, a răbdat și a ajuns acolo unde și-a propus și nu are de gând să se oprească aici. În liceu a făcut box de performanță până în primii ani de facultate, a lucrat ca ospătar de la 16 ani, și-a dorit să dea la liceul militar, dar în schimb drumul său a fost cu totul altul; s-a îndreptat spre un liceu cu profil de matematică-informatică, intensiv, ca mai apoi să ajungă la facultatea de inginerie, după care să își dea seama că niciuna din acestea nu i se potrivește, începând să activeze tot mai aprofundat în vânzări, ca azi să fie director și să fie ceea ce o reprezintă. Derulând la început de drum, unde își dorea să fie militar, până în prezent, unde este director, se pare că doar uniforma a schimbat-o; pe cea de război cu una office. :)

De ce o iau drept exemplu? Pentru că este acel om care ARE o ambiție de fier și care nu se lasă până nu ajunge acolo unde își dorește. Deși în trecut ne-am certat la sânge și am zis că nici nu vreau să mai aud de ea, aseară când am strâns-o în brațe, am simțit chemarea sângelui, am simțit cum îmi curge prin vene iubirea de frate și mi-am dat încă o dată seama cât de mult o admir. Ce postură are atunci când vorbește, ce vocabular frumos, ce hotărâre!

Este omul care niciodată nu s-a lăsat doborât, deși toți au încercat să îi pună piedice. Mereu a fost subestimată și luată în râs când era adolescentă(și nu numai) că este de la țară, dar nimeni nu a stat să privească în ansamblu. Să vadă evoluția ei de mic copil, de când s-a desprins de mami și tati atunci când au dat-o la liceu în Vâlcea, la unul dintre cele mai bune licee în momentul actual(atunci fiind primul din județ), cât a muncit că nu se ajungeau banii de la ai noștri(cu două fete în liceu și alți doi copii în școală), câte nopți de nesomn, de stres. Țin minte când venea acasă din cantonament și era lovită de la meciurile de box și mami nu voia să se uite, o durea sufletul să o vadă așa. Sau când venea și se antrena cu tati în fața casei(și el practicând boxul în adolescență) și noi eram mici și ne uitam la ei(eu și fratele meu). Țin minte când eram toți 4, când ele veneau în vacanță; Diana cu sora cea mare, Ramona, care s-a stabilit în America de vreo 2 ani și ceva(și are un copilaș superb), după o carieră de programator IT aici, în România(a activat ca programator în Sibiu și Brașov, în urma facultății de matematică-informatică si masterului).

Acum când am crescut, este atât de dureros că fiecare e pe drumul său. În părți diferite; eu în Sibiu, Delian în Călimănești în ultimul an de liceu, Diana în Pitești și Ramona în America. Ne mai unesc rețelele de socializare.

Trecut-au de mult anii când eram toți 4 acasă la ai noștri și acum fiecare ajunge când îi permite timpul, dar văzându-o aseară a fost cel mai frumos lucru din acest an pentru mine. Oricât ne-am certa, nimic nu se poate compara cu legătura de sânge. Și nu e seară înainte de culcare să nu mulțumesc acolo sus, cuiva, că am o așa familie frumoasă și realizată și că am fost așa frumos crescuți.

Mă bucur că nu sunt copilul cel mare al familiei și pot culege de pe urmele lor toate aceste lucruri bune și mărețe și mi se poate insufla ambiția de care am nevoie pentru a-mi clădi un drum în viață.

Mulțumesc că ești un exemplu pentru mine, Diana(știu că nu te aștepti să citește asta) și mulțumesc, mami, pentru familia pe care ai creat-o.

    *Denisa Nițu*