Dincolo de ce înseamnă social-media

Un blog cu DE TOATE!

1-Nu kilogramele puține te fac un om frumos. 2-Omul face haina,nu haina face pe om.

       Bună seara, dragii mei!

  Vreau azi să abordăm două subiecte.

1. Zilele trecute am fost asaltată cu întrebări de genul “Faci bani din blogging, ai numai firmă pe tine!?” și 2, replica unei colege care spunea că în primul an de facultate eram mai slabă(i-am răspuns că da, aveam cu aproape 6 kg mai puțin, adică 54) și care mi-a răspuns foarte amuzată “Traiul de la Sibiu.”

Începem de la cap la coadă și dau replică la ceea ce mi s-a spus.

   În primul rând, am zâmbit și am spus că da, deși am fost deranjată. Aș fi putut da, la rândul meu, un răspuns ironic, dar am preferat să nu dau curs unei răutăți spuse sub forma unei glume nevinovate. Dar aș putea răspunde acum ce nu am răspuns ieri: traiul pe care mi l-am făcut aici, l-am făcut prin muncă; prin nesomn, prin stres, nu am stat la întins mâna și nici nu stau pe banii părinților mei. Faptul că am 60 kg acum nu ține de trai. Faptul că în liceu aveam sub 50 de kg nu înseamnă că făceam foamea și că acum “m-am ajuns”. Cum iei în greutate? Simplu. Stres, dormit puțin, mâncat haotic(Exemplu eu: mâncat în miez de noapte după 12h în care nu am apucat să mănânc, ori pentru că am lucrat, ori pur și simplu nu am avut poftă de mâncare), produse nesănătoase combinate. Faptul că m-am îngrășat ca oricare alt om nu înseamnă că nu pot slăbi sau că acum am saci de bani și mănânc cât un animal. Mă simt bine, nu mă consider o femeie grasă; doar am luat câteva kg în greutate, care, dacă acorzi timp și te disciplinezi, le dai jos. Am mai avut perioade în liceu când, de la 50+ am ajuns la 40+ fără să îmi doresc sau de la 40+ am ajuns la 50+ tot fără să îmi doresc; asta pentru că stilul meu de viață a fost mereu unul haotic și am oscilat între 50-55-62 kg, cel puțin în ultimii 4 ani. De fiecare dată când mi-am propus ceva, am reușit. Așa că fetelor, astea nu sunt probleme. Problema e să ai, într-adevăr, o boală ce nu poate fi tratată, nu faptul că ești prea slabă, slabă, grasă ori prea grasă. Cine spune că ești “prea”? Alții. Poate în concepția lor, dar nu și în a voastră. Încurajez traiul sănătos și o alimentație sănătoasă, nu neapărat pentru kilogramele în plus sau în minus, ci pentru sănătate. Asta ca un prim subiect ce am vrut să fie înțeles.

Iar al doilea ar fi “ai numai firmă pe tine.” Nu hainele te fac om. Da, imi place moda, ca oricărei femei, îmi place să am un ”look” mișto, să îmi cumpăr haine. Dacă am haine de firmă în șifonier, nu înseamnă că așa am fost mereu. Așa cum am scris în primul meu articol, am crescut la țară până să mă dea ai mei la liceu. Credeți că mă îmbrăcam în școală cu haine de firmă? Ce vorbești?! Nu știam nici unde este mall-ul! Mă îmbrăcau ai mei cu haine din târgul din comuna unde am crescut. Ce știam eu ce-s alea bershka, pull&bear, colin’s, zara, guess, h&m, poema, mohito ori tommy hilfiger? Nici nu auzisem vreodată. Credeți că aveam bani de firmă? O familie cu 4 copii în școală; 2 la liceu, unul în generală și altul în clasele primare? O familie cu o grămadă de terenuri de muncit și gospodărie? Și un singur salariat? Da’, de unde? Aveam 3 lei pe zi la școală și pachețel. Nici nu aveam pretenții. Țin minte în clasele primare, o colegă, Anca, fată de poștaș, mă întreabă “dar de ce porți aceleași haine? Nu ai bani?” Vă dați seama? Eram în clasa a2-a! Și am fost atacată de colega mea. Înțelegeți acum sensul educației în familie? Luna viitoare fac 22 de ani și nu am uitat. De atunci mi-am promis că o să muncesc atât de mult încât o să am mereu haine de schimb. Și am muncit. Și azi am. Faptul că atunci mă îmbrăcam cu haine simple, poate cusute sau adidași lipiți ori haine primite și azi mă îmbrac cu haine de firmă, nu schimbă nimic. Sunt aceeași. Am aceeași educație.

În liceu, pentru că am studiat la “Mircea cel Bătrân” și erau copii de bani gata acolo(peste 60%), din acei 100lei pe care mi-i dădea mami pe săptămână(munciți cu greu, poate erau zile în care ea nu avea decât de pâine ca să am eu de cheltuială și ieșit la cafele) îmi păstram câte 20-30(pe săptămână) când nu aveau ei să imi dea de haine și mergeam în mall și îmi luam când prindeam reduceri. Le combinam întotdeauna atât de frumos încât ziceai că am haine de milioane pe mine; eram mereu aranjată și curată și nu voiam să fiu subiect de bârfă la colegi, de aceea eram și foarte dură cu cei care voiam să mă provoace și păstram distanța față de toți idioții. Nu că eram eu de bani gata sau fițoasă; pur și simplu nu voiam să interacționez cu persoane, mai ales băieți de oraș, care credeau că, dacă sunt de la țară, pot să mă facă a lor cât ai clipi. De aceea eram rezervată. Am fost educată frumos, dar am devenit rea pe parcurs din cauza altora. Credeam că să fii îmbrac “cool” te face mișto și te ajută să te integrezi. Nu, NU este așa. Să ai un caracter “cool” te face un OM mișto. Nu hainele. Mereu se va găsi altul mai bine îmbrăcat decât tine. Mai bogat. Faptul că ești umil și cu o educație exemplară, te face om. Nu haina. Cine încă mai crede asta, e încet la minte.

Altă întrebare pe care am primit-o sună cam așa: “dar ai în picioare adidași de 500de lei, de unde bani?” Păi eu ce fac aici? Stau pe ochi frumoși?

      De la ce vârstă muncesc?

    19. Da? Ok.

      Ce vârstă am? Luna viitoare fac 22.

Deci câțiva ani de când am intrat pe piața muncii. Mi-e ușor cu job și cu facultate? Nu. E obositor și stresant? Da. Prin urmare, ce relevanță are că am în picioare adidași de firmă? Dacă nu aveam, înseamnă că făceam foamea? Dacă aveam adidași la 20lei, înseamnă că eram un “nimeni”? Când vă veți trezi la realitate?

Cunosc persoane care, într-adevăr, sunt bogate și au doar haine de firmă, de zeci de milioane, dar care au un caracter infect! Și oameni simpli, dar educați și de “pus în ramă”. Eu nu sunt bogată. Eu muncesc. Dacă eram așa bogată cum mă văd unii, NU stăteam în chirie! Nu plăteam chirie, aveam propriul apartament.

Să îți cumperi haine scumpe, e o alegere. Asta nu te definește ca om. Sau cum? Dacă o să am numai haine din SH, nu mă veți mai plăcea? Îmi dați unfriend? Nu-mi mai citiți blogul?!

Învățați să fiți oameni. Îmbrăcăți-vă cum vreți voi, cum vă place, mâncați ce vă doriți, faceți ce sport vreți, trăiți cu cine vreți. Educația te definește ca om, nu faptul că îți cumperi haine scumpe sau haine ieftine. Sunt un om simplu, sunt aceeași EU; și cu geacă de 700lei și cu geacă la 50lei tot Denisa sunt și tot aceeași bună creștere am.

Trăiți pentru voi, nu pentru alții!

     Pe data viitoare, Denisa.