Dincolo de ce înseamnă social-media

Un blog cu DE TOATE!

De ce dracu să îți pierzi vremea fiind invidios pe altul, când tu ai putea face ceva în timpul ăsta ca să îți fie ție mai bine?!

 

Hello. Ca să fac o legătură cu articolul de ieri, azi vom dezvolta mai mult subiectul “invidie”. Cu puțină documentație și experiență cu astfel de cazuri, am creat acest articol pentru voi.

So, let’s do it!

Suntem o nație invidioasă de oameni invidioși pe noi înșine, practic. De ce spun asta?

Păi o nouă maşină cumpărată de un vecin, o nouă iubită mai frumoasă sau o vacanţă exotică, sunt doar câteva din motivele pentru care unii oameni sunt invidioşi. Potrivit specialiştilor invidia este bună, dacă este gestionată corect. Dar noi NU folosim această invidie constructiv. Adică, ok, îl invidiem pe vecinu’ că are gardul frumos vopsit(un exemplu preluat), dar nu ne apucăm și noi să îl vopsim pe al nostru, desigur, păi asta e muncă, nu ne place nouă “d-ăstea.” În schimb, lăsăm invidia să își urmeze rostul și tot ceea ce facem (vorba vine, datul din gură degeaba are treabă cu verbul ”a face” cum are treabă pinguinul imperial cu serialul ”Las Fierbinți”) este să băgăm o cinzeacă și să inventăm povești elucubrante despre cum a făcut rost vecinul de bani pentru vopseaua și pentru pensula cu care și-a înfrumusețat gardul (șpagă, afaceri necurate, a dat un tun, a făcut o combinație). Sau, dacă respectivul are totuși o imagine bună, de care nu prea se lipesc mișmașuri de astea de le scornim noi, scoatem artileria grea: ”în loc să doneze la biserică banii ăia, se fălește el cu gardul lui vopsit, ce să îți spun, mare jmekerie…”. Căci, nu-i așa, ați observat deja: invidia vine la pachet cu acea perioadă refractară civică. Adică, odată intrați în starea de invidie, nu acceptăm decât informațiile care să ne alimenteze, care să ne justifice această stare.

Cred că acestea sunt subiecte pe care trebuie să le discutăm. Și să tragem învățămintele din aceste discuții. Cine poate, desigur. Pentru că acum, poate mai mult ca niciodată, a fi doar român fără a fi cetățean este ca dușul îmbrăcat: te uzi, dar nu prea te speli…

~Studiul despre invidie pe larg~

80% dintre români sunt invidioși, cu precădere în situații profesionale, aceasta este concluzia primului studiu național ce măsoară comportamentele și emoțiile care duc la lipsa coeziunii sociale și care ne împiedică să formăm ușor comunități.

CE ESTE invidia?

Invidia este o reacție emoțională negativă cu privire la calitățile, realizările sau posesiunile superioare ale unei alte persoane. Ea se manifestă prin comparația socială cu persoane care au un statut superior. Când acest comportament devine automat, atunci putem vorbi despre invidie. Cel care invidiază își dorește avantajele altuia pentru sine sau dorește ca acea persoană să nu le mai dețină. A invidia presupune a compara. Doar că mai mereu această comparație ne poate trezi sentimente de inferioritate care ne zdruncină imaginea de sine sau încrederea în noi înșine.

Recunoști că ești invidioasă?

Există multe femei invidioase, dar puține sunt cele care reușesc cu adevărat să recunoască faptul că sunt sub influența acestui sentiment negativ. Invidia este una dintre deghizările pe care le ia insecuritatea și stima de sine scăzută. Este un amestec de tristețe, furie ori neputință.

De unde vine invidia?

În primul rând, aceasta pornește dintr-un sentiment dureros de lipsă. Simțim că ne lipsește ceva foarte important pentru a fi fericite, acel ceva pe care altele îl au și, cel mai trist, ele au acel ceva nu pentru că merită, neapărat.

Cum apare invidia?

De cele mai multe ori sentimentul de invidie pleacă din copilărie. Chiar dacă o femeie a avut parte de o copilărie normală, poate că s-a confruntat mult prea devreme cu experiențe dureroase. Femeia invidioasă poate fi copilul de ieri, care nu s-a simțit iubit suficient și care are sentimentul că soarta a lipsit-o în mod nejustificat de fericirea la care avea dreptul.

Cum ne tratăm?

Ca să te vindeci de invidie trebuie să-ți recunoști ție însăți/însuți că ești invidios/invidioasă, doar așa vei putea gestiona această emoție care poate fi distrugătoare. Recunoscând-o, îți vei putea transforma invidia ostilă sau depresivă în invidie emulativă. Astfel, dacă te gândești că vecinul tău e un „prost” care „nu merită” (invidia ostilă) sau gândești că tu nu vei avea succes precum vecinul (invidia depresivă), cu aceste gânduri îți otrăvești propria viață. Așa că, încercați să nu mai măsurați fericirea altuia după propriile etaloane.

Fericirea este o stare. Fericirea se poate măsură în zambetele cu care vă întâmpină aproapele vostru.

        Să ne citim cu bine!

~Denisa Nițu~