Blogul unei fete nonconformiste

DINCOLO DE SOCIAL-MEDIA

De ce am ales contabilitate și informatică de gestiune?

 Hello, păsări ale nopții!

  E deja foarte târziu și mâine dimineață am cursuri online la care, cel mai probabil, voi adormi cu telefonul în mână, trezindu-mă iubitul meu cu “Iubito, prezența, trece în comentarii numele tău, haide că se oprește apelul!”, iar eu o să fiu buimacă, cu salivă pe pernă și stând în fața ecranului, gândindu-mă cum naiba mă cheamă, dar nu puteam să refuz o astfel de idee pentru blog din partea unei colege care mi-a scris mai devreme. Mă rog, o altă idee era să vorbesc despre make-up, ce produse folosesc, cum am învățat să mă machiez, câți bani investesc pentru asta, însă o voi amâna pentru zilele următoare, iar azi vă voi spune de ce am ales Contabilitate și Informatică de gestiune.

Mulți dintre voi știu că am studiat la Colegiul “Mircea cel Bătrân” profilul de matematică-informatică. Niciodată nu m-am gândit serios la ce voi face după terminarea liceului, niciodată. Știam de când eram foarte mică că în familie există această tradiție, și anume să pleci de acasă la liceu, apoi să pleci la facultate, însă niciodată nu m-am gândit cu adevărat ce voi face după terminarea bacalaureatului. Cum v-am mai povestit, am fost groaznică la matematică, având o profă care mi-a displăcut teribil și care mă făcea să nu vreau să învăț matematică, așa că în liceu am fost total pe lângă situație. Singura materie care mi-a plăcut a fost româna. Adoram al dracului de mult gramatica și îmi plăcea să citesc tot felul de cărți la literatură, numai cele pentru școală nu. Probabil vă gândiți acum “De ce nu ai dat la litere?” Și spun asta pentru că am fost întrebată de multe ori, însă, să fiu profesor nu se afla în planurile mele (oricare ar fi fost acelea). De ce? Pentru că nu am răbdare, mai ales cu elevi sau studenți pe care îi pot ucide în orice moment. Așa că, a venit ziua în care a trebuit să mă pun în fața fostului meu calculator și să mă uit de facultăți, pentru că urmau înscrierile în acea săptămână. Nu aveam idee ce caut, știu doar că mă incita gândul de a cocheta cu ceea ce ține de afaceri, economie, dezvoltare economică.  Îmi plăceau doi termeni foarte tare, anume: management și marketing. Și îmi plac în continuare. Așa că am dat un search. Din start am evitat facultatea de științe și cea de inginerie, mi-aș fi nenorocit încă 3 ori chiar 4 ani din viață. Și în niciun caz nu aveam ce să caut la drept sau restul facultăților cu denumiri ciudate și simpliste(pentru ce voiam eu) care nu îmi inspiră nimic, prin urmare, a rămas doar una: Facultatea de științe economice din Sibiu. Am intrat să mă uit la profile și mi-au atras atenția toate, absolut toate. Însă una cel mai mult: Cig-ul. De ce? Vreți să fiu sinceră? Ok. Avea cea mai lungă denumire și conținea “informatică”, așa că mi-am zis “Ăsta e, pare destul de inteligent!”

So, în următoarele zile am plecat la Sibiu și m-am înscris la o singură facultate, la toate profilele, Cig-ul fiind prima opțiune. Vă jur că habar nu aveam ce înseamnă contabilitatea. Părea ceva simplist în capul meu, ceva care conține multe cifre și mi-am zis “Dacă am trecut cu bine de matematică, fir-ar, pot s-o fac, o să fie fun.” Și a fost. Nu am intrat decât pe lista de așteptare și atunci mi-am dat seama că nu este de joacă. În momentul acela nu eram admisă și nici nu aplicasem la alte facultăți, iar eu, vă jur, nu sunt specializată în munca la câmp deloc, deci căpșunile din Spania nu erau o opțiune, dar se pare că am fost norocoasă și, nu numai că am fost admisă, în cele din urmă, ci am intrat la contabilitate. Și a fost fun, asta până am început cursurile și aveam impresia că se vorbește o altă limbă. Creanțe, taxa pe valoare adăugată, patrimoniu, whaaaa’? Ce naiba însemnau? Eu aveam în cap doar variabile, algoritmi, “for de la i egal cu 1, i mai mic sau egal cu n, i++”, logaritmi și alte bazaconii(care mi-au mâncat zilele în liceu). Așa am dus-o un semestru(după prima zi am zis că plec acasă, nu-i de mine), apoi am început să mă prind de șmecherie și nu mi se mai părea un drum imposibil de parcurs, deja mă familiarizasem cu materia. Deși, trebuie să recunosc, tot marketingul, finanțele, managementul, microeconomia și economia europeană mi-au captat atenția cel mai mult, mă rog, fie, partea teoretică, în ceea ce ține de probleme încă nu am ajuns la concluzia care dintre noi erau mai complicate, dar am trecut și peste acest hop și iată-mă, sunt în anul |||, la buget de doi ani și foarte aproape de a da licența, care, apropo, este pe contabilitate, mai exact cea a stocurilor. Așa că, dacă aș face o revizie a întregului parcurs, începând din ziua în care am decis să vin aici și până azi, nu aș schimba nimic. Aș alege același profil de 100 de ori. 

 So, I think this is my place. Cig înseamnă varietate, muncă, lucruri noi de fiecare dată, stres, nervi întinși, dar, în cele din urmă, satisfacție, mulțumire. E un profil care te ține în priză și îți antrenează mereu creierul, asta în cazul în care mergi să înveți ceva, indiferent despre ce materie vorbim. Cig înseamnă oportunități. Nu trebuie neapărat să vrei să fii contabil, poți să fii un om de afaceri, așa cum aveam eu în gând atunci când am intrat pe Facultatea de Științe Economice. Poți să fii orice vrei, paleta este atât de diversificată, încât poți să alegi să faci orice. Sigur există cel puțin o materie care să te învețe sau care să îți dea repere pentru ceea ce îți dorești tu să faci pe mai departe.

Diferența dintre “de ce am ales cig?” și “ce am ajuns să învăț aici?” este foarte mare, însă, cu toate acestea, este cea mai bună alegere pentru mine. Nu știam în ce mă voi băga, nici măcar nu am vrut să mă interesez despre ce este vorba. Am vrut să fiu surprinsă și am fost.

Tu de ce ai ales Cig? Sau orice alt profil? Ești mulțumit? Ai schimba ceva? 

 Pe data viitoare,

    Denisa Nițu.