Blogul unei fete nonconformiste

DINCOLO DE SOCIAL-MEDIA

Am găsit un bebeluș în cutie în fața blocului meu.

 După ce mi-am trimis ieri lucrarea de licență, am intrat pe facebook să mă uit la mesajele necitite. Inițial, niciunul nu mi-a atras atenția, așa că mi-am reluat activitatea prin casă și am mers să gătesc ceva. Azi-noapte(spre dimineață), undeva la ora 03:10, după ce mi-am aranjat niște documente din laptop, am observat că pe parcusul zilei am mai primit mesaje de la diverse persoane. Fiind foarte obosită, nu am stat să le citesc, iar acum 2 ore mi-am amintit despre acest lucru și am intrat pe messenger. Aveam 5 mesaje de la persoane diferite, însă, unul singur mi-a atras atenția foarte tare și am decis să citesc tot ce îmi fusese adresat. Erau un șir lung de mesaje, iar atenția mi-a fost atrasă când am văzut în conținutul lor multe emotioane triste. Am ajuns la începutul mesajelor și m-am apucat de citit. Persoana care mi le-a trimis este o doamnă, se numește Liviana și este din Argeș. Aceasta locuiește de 2 ani în Spania cu băiatul și socrii, fiind mai aproape de mama soțului după moartea acestuia și este profesoară de mate-fizică. Nu mă cunoaște personal, dar a văzut unul din articolele mele postate de un prieten comun de pe facebook și a accesat site-ul meu pentru a citi. Văzând că am povestit mai multe întâmplări scrise de oameni, a decis și dânsa să o facă. Mi-a scris aceste mesaje ca o confesiune a ceea ce i s-a întâmplat săptămâna trecută. Doamna este mamă a patru copii, iar soțul i-a murit acum 3 ani. Din punct de vedere financiar spune că nu o duce rău deloc, însă lipsa soțului își pune amprenta asupra existenței ei tot mai mult. Are 51 de ani și este mama a trei băieți și o fată, primul copil fiind fata pe care a adus-o pe lume la vârsta de 17 ani. Spune că s-a căsătorit de tânără și a trăit fericită alături de soțul ei timp de 33 de ani. Acesta a murit într-un accident aviatic și a trebuit să își crească ultimul copil în vârstă de 15 ani singură, cei mari fiind deja cu familiile lor stabiliți în Franța, respectiv Budapesta. După ce mi-a făcut această introducere, continuă să îmi spună ce i-a schimbat viața în urmă cu o săptămână. Era cu băiatul său în sufragerie, ajutându-l la o problemă de fizică(acum are 18 ani și termină clasa a12-ea) când o sună o prietenă să meargă la ea pentru a bea o cafea împreună, la vreo 3 blocuri distanță. A terminat de rezolvat problema cu fiul său și a mers să se schimbe pentru a se duce la prietena aceasta. Când a ajuns în scara blocului, pe colț a văzut o cutie care părea să aibă ceva în ea, deoarece se mișca, însă nu se auzea nimic. A stat puțin pe gânduri, apoi s-a apropiat pentru a vedea mai bine ce se află în interior, gândindu-se că este o pisicuță sau un cățeluș lăsat de cineva acolo. Când s-a apropiat, a simțit cum tot sângele i se scurge din corp și s-a rezemat de colțul blocului, telefonându-i imediat lui Alexandru să coboare. În interiorul acelei cutii se afla un bebeluș nou-născut. Nu plângea, însă avea ochii umezi și abia dacă mai putea respira. Alexandru a rămas șocat și el, sunând în secunda următoare la poliție. Doamna Liviana a scos bebelușul din interiorul acelei cutii, unde a mai observat un biberon și un body. Copilul a început să plângă și dintr-o dată s-a învinețit la față. Poliția a ajuns după 5 minute alături de o ambulanță, unde copilul a fost preluat pentru a fi dus la spital, iar doamna Liviana și Alexandru au mers la secția de poliție pentru a da declarații. După câteva ore, doamna a mers la spital să se intereseze de soarta copilașului. Ajunsă acolo, a aflat că este fetiță și este născută de doar câteva zile, însă nu se cunoaște originea ei. I s-a permis să o vadă pe micuță, iar acum încearcă din răsputeri să o adopte. A mers zilnic la spital, chiar și ieri dimineață. Copila este sănătoasă, spre fericirea tuturor. Are 3,3 kilograme și doamna Liviana a botezat-o deja Maria Caterina Santa. Nici la o săptămână de la acest eveniment nu își poate reveni cu firea și spune că nu poate să înțeleagă de ce o femeie poate acționa într-o asemenea manieră.

Atunci când a găsit-o, pulsul fetiței era foarte mic, ceea ce înseamnă că i-ar fi putut cauza moartea dacă nu o găsea dânsa sau un alt locatar al blocului. Am vorbit cu dumneaei până mai acum o jumătate de oră și la un moment dat am întrebat-o de ce a ales acest nume pentru micuță. Mi-a spus că Maria este nume de sfânt și simte că i se potrivește cel mai bine fetiței, Caterina este numele pe care a vrut să îl pună fetiței pe care a pierdut-o printr-un avort în luna a patra și Santa pentru că înseamnă “sfânt” în limba spaniolă, iar soțul dânsei era jumătate român, jumătate spaniol, mama acestuia fiind de origine spaniolă și tatăl de origine română. Alexandru este cu adevărat fascinat de micuța Caterina, fiind extrem de bucuros că există posibilitatea să devină surioara lui și să nu mai fie el mezinul familiei.

Toată familia este bucuroasă de vestea că mama lor vrea să o adopte pe micuță, mai ales că al doilea fiu al dumneaei are 2 băieței și urmează să vină pe lume încă o fetiță în luna septembrie, ceea ce înseamnă că ar avea vârste foarte apropiate cele două micuțe. Doamna Caterina m-a rugat să îi scriu povestea fără să dau mai multe detalii despre dânsa, vrând să își crească băiatul și copila liniștită și totodată, dorește să încurajez mamele și tinerele mame care dau naștere unui copil, să nu ajungă niciodată în situația de a-și arunca pruncul în fața unui bloc, unui gunoi sau oriunde altundeva.“Să fii mamă este ceva sfânt, iar acest păcat nu are iertare, nici în această lumea, nici în cea de apoi”, a continuat dumneaei să spună.

Să fiu sinceră, nu știu cum aș reacționa dacă aș fi pusă într-o asemenea situație. Cred că aș fi foarte speriată și aș plânge, luându-l pe micuț în brațe sau pur și simplu m-aș bloca și nu aș găsi puterea de a mă apropia de el. Este inuman să faci un astfel de lucru, este inuman să iei dreptul la viață unui copil, a propriului copil și este inuman să mergi în lume ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Poliția cercetează în prezent și încearcă să o găsească pe această femeie pentru a putea fi trasă la răspundere. Din punctul meu de vedere un asemenea om nu are ce căuta în libertate și nu merită să mai devină mamă. Poate sună prea dur ce spun, dar este crunta realitate. În momentul în care te decizi să aduci pe lume un copil, îți asumi toate riscurile.

Nu este tocmai o poveste cu lapte și miere, dar asupra mea a avut un impact emoțional foarte mare și încă sunt cu inima cât un purice când scriu aceste rânduri. Am decis împreună cu doamna Liviana să scriu și alte părți cu privire la această întâmplare, așa că fiți pe fază.

Să ne citim cu bine!

  Denisa Nițu