Blogul unei fete nonconformiste

DINCOLO DE SOCIAL-MEDIA

Story time(zile petrecute la țară)

Bună, dragii mei!

Chiar în acest moment mă aflu acasă, la țară, acolo unde m-am născut și crescut până să mă desprind din sânul familiei și să plec la liceu. Va spuneam zilele trecute că vă voi pregăti un story time. Aveam în cap o altă idee, însă aflându-mă acasă, am retrăit momente din copilărie care m-au făcut să vă scriu. Cu 2 ore în urmă am ajuns acasă și aveam poftă să beau un suc rece. Pentru că nu aveam acasă, mami mi-a spus să iau bicicleta și să merg la supermarket ca să cumper ce vreau. Mergând să iau bicicleta din magazie, mi-am dat seama că nu m-am mai urcat pe una din școala generală, așa că am fost puțin reticientă în a merge cu ea. Ieșind în stradă, spre uimirea mea, am reușit să o manevrez din prima și parcă nu m-aș mai fi oprit la supermarket, ci aș fi vrut să merg mult mai mult cu ea, însă, deja mi-am făcut planuri pentru diseară.

Întorcându-mă acasă, mi-am amintit câteva întâmplări pe care le-am trăit legate de bicicletă. Prima întâmplare este de când am învățat să merg pe ea, dintr-o simplă provocare. Nu vă gândiți că am fost pricepută din prima, pentru că nu este deloc așa, ba chiar îmi amintesc că am căzut într-un hududoi(nu știu dacă știți ce este, dar arată ca un șanț foarte mare, cu apă și pomi și plante). A două oară știu că am vrut să merg fără ambele mâini(eram ambițioasă și când eram mică), așa că m-am dezechilibrat și în cădere, s-au întors coarnele bicicletei și mi-au intrat în piept(așa m-am ales cu niște noduli de toată frumusețea la sânul stâng). A treia întâmplare a fost când am plecat cu niște prietene în drumeție prin pădure și am vrut să cobor o pantă pe bicicletă. Fiind una foarte mare, din cauza vitezei pe care o prinsesem cu bicicleta, m-am dezechilibrat și am intrat într-un copac. Nu doar că mi-am rupt bicicleta prin două, dar mi-am spintecat(la propriu) piciorul. Iar ultima întâmplare este atunci când mă întreceam cu un prieten și din cauza vitezei și a adrenalinei, ne-am ciocnit și mi-am spart capul. Nu știu dacă drumeția pe care o voi avea diseară va fi una excepțională sau dacă voi mai păți ceva rău, nu de alta, dar de data aceasta chiar mi-aș lua o mamă de bătaie de la mami dacă îi mai stric încă o bicicletă.

Îmi dau seama că am luat o decizie foarte bună să vin azi acasă și să nu rămân la apartament, uitasem cât de frumos este aici și cât de bine mă pot simți. Cred că dacă aș sta 2-3 săptămâni, aș slabi 7-8 kilograme lejer, că tot vorbeam în articolul precedent că am luat câteva kilograme în plus. Nu doar că aș mânca sănătos zi de zi, dar aș duce și o viață activă și aș face sport. Și cum se zice, nicăieri nu-i ca acasă!? Exact așa! În plus, am adus și motanul cu mine. Nu vă puteți imagina cât de fericit este să stea în libertate, să se joace în iarbă și să fie alături de alte animale. Este puțin speriat, dar ușor-ușor simt că se acomodează cu mediul de aici. Cred că zilele acestea voi reveni cu un alt story-time, atât a fost pentru azi.

Voi ce întâmplări aveți?

Vă îmbrățișez,

     Denisa Nițu!