Blogul unei fete nonconformiste

DINCOLO DE SOCIAL-MEDIA

Cum a fost la licență? Dau la master?!

 

Bună, dragilor!!

 Am promis de mult că o să vă povestesc ce am făcut în această perioadă în care nu am scris pe blog. Ați fost curioși ce am făcut la examene, dacă am luat licența și ce vreau să fac pe viitor. Ei, bine, vreau să încep prin a vă spune că nu îmi vine să cred cât de repede au trecut cei trei ani de facultate și câte am realizat și cât am evoluat în această perioadă. M-ați tot întrebat cum s-au desfășurat examenele, știind de la alți prieteni de ai voștri că există atât mulțumire, cât și foarte multă dezamăgire vis-a-vis de desfășurarea lucrurilor, așa că vă doriți să știți și părerea mea. Pot să vă spun că, într-adevăr, în ceea ce privește examenul scris sunt și eu dezamăgită. Nu dau și nu arunc vina pe nimeni, dar să dai un examen care, în mod normal, avea o durată de 3 ore, în interval de o oră și jumătate și să adaugi mai multe probleme la prima vedere decât în mod normal, nu mi se pare deloc în regulă. Au fost multe probleme care nu s-au făcut la clasă și sunt conștientă că toate aceste lucruri s-au făcut pentru a nu se putea copia, dată fiind situația de față. Nu aveam așteptări să iau peste 8,50 la scris, dar vă spun sincer, chiar au fost grele problemele și nu am știut să calculez. Din cauza unor probleme tehnice, unii dintre colegi nu au putut trimite examenul și au fost scoși din licență, ceea ce, din punctul meu de vedere, nu este ok!  În ceea ce privește examenul oral, situația a fost mai bună din punct de vedere al notelor(aici vorbesc pe caz general), însă, din nou am rămas extrem de dezamăgită pentru cum s-au desfășurat lucrurile atunci când eu am dat examenul și nu m-am așteptat deloc să fie așa. În momentul în care tu muncești luni de zile pentru studiul de caz și licența în sine, ai așteptări ca munca ta să fie răsplătită și ca lucrurile să se desfășoare într-un mod decent(pe nimeni nu interesează câte nopți și zile ai muncit sau cum te-ai împărțim între job și lucrarea de licență; n-ai prestat bine, ai greșit sau amuțit, ești OUT), însă o să povestim altă dată despre asta. Recent, mai exact ieri, am postat o poză în care mă destăinuiam vouă în legătură cu nehotărârea mea privind masterul. Pentru că înainte eram sigură că, în urma examenelor, voi avea o medie între 8,50-9,50, adică o medie de buget de 100%, masterul nu era o problemă pentru mine. Acum, pentru că am media mai mică decât m-am așteptat eu să o am, îmi fac griji că nu voi mai intra la buget, ultima medie de anul trecut fiind de 9,20 și ceva. Totodată, vă zisesem că mă bate gândul să nu merg în continuare pe expertiză contabilă și audit, ci să dau la strategii și politici de management și marketing ale firmei sau chiar finanțe. O să mă credeți o nebună, dar întotdeauna mi-a plăcut să învăț câte ceva nou.  Nu știm unde ne duc pașii în viitor și de ce să nu pot alege din mai multe lucruri, ca să îmi dau seama ce îmi place cu adevărat? 

Am fost atrasă mereu de partea aceasta de management și chiar mi-ar plăcea să am post de manager, ba chiar mai mult decât să fiu expert contabil sau să lucrez în contabilitatea primară. Unii deja v-ați obișnuit cu mine, niciodată nimic nu este suficient și mereu iau decizii întoarse la 360 de grade. Azi am trimis mail să mi se trimită toate documentele scanate pentru înscriere. Până pe data de 22 se face înscrierea, pe 24 este admiterea, cred că la o zi se va afla rezultatul, iar pe 30 ne confirmăm locurile și pe 31 se pune lista finală și oficială cu absolvenții. Mi-ar plăcea să intru pe loc de buget și să nu fiu nevoită să plătesc 3.700 de lei, în condițiile în care acum nu am un job și nu mi-aș putea plăti prima tranșă atunci când trebuie locul confirmat(la sfârșitul lunii). Însă, nu o iau ca pe ceva rău dacă situația va fi așa. Totodată, aș putea rămâne un an pe tușă, ca în timpul acesta să îmi găsesc un job stabil și să îmi dau seama ce îmi doresc cu adevărat să fac pe perioadă lungă și pot lua în calcul un masterat la București sau Cluj. Pentru început, aș putea lucra orice(nu neapărat un loc de muncă care cere doar studii superioare), cât să îmi strâng bani. Aș putea să fiu egoistă și să le cer alor mei să îmi plătească prima tranșă, însă este și fratele meu care vrea să vină aici la facultate și nu îmi permit să fiu genul acela de om.

Prin urmare, în câteva zile am admiterea la master și sper din suflet să iau 10, pentru că se ține cont de el în proporție de 25% și asta mi-ar ridica media de intrare. Se dă din cinci materii, două dintre ele le-am avut și la licență(aici n-or să mai fie probleme). Nu mai sunt întrebări la prima vedere, deci dacă le învăț pe acestea la perfecție, sunt șanse foarte mari să iau nota 10.

Dacă și voi sunteți în situația mea, să fi făcut o facultate pe un anumit domeniu și să simțiți sau să credeți că pe mai departe vreți să mergeți spre o altă direcție, faceți-o. Să nu vă pese ce zice X și Y. Până la urmă, dacă îți dorești, înveți și muncești, poți să faci câte facultăți și mastere vrei. Contează doar să faci ceea ce crezi că te reprezintă și ceea ce crezi că îți poate aduce mulțumire. Nu regret că am venit la facultate, a fost o experiență unică, mi-a plăcut foarte mult acest profil și îl recomand(este cel mai bun din facultate), am învățat din toate domeniile câte ceva și tocmai datorită faptului că am avut mai multe materii din care să îmi dau seama ce îmi place, sunt acum decisă să schimb traiectoria și să fac master în altceva, mai exact în ceea ce am spus din 2017 până în prezent că îmi place: managementul! Nu regret nici faptul că nu am fost de 10 pe linie la facultate, nici nu mi-am dorit să fiu vreo secundă, mai ales la ceea ce nu m-a interesat. Până să intru la liceu, aveam 10 pe linie și mergeam mereu la concursuri și olimpiade. Când am ajuns la liceu, mi-am dat seama că nu mai știam nimic din ce studiasem și am început cu note de 3 și 4, așa am renunțat la obsesia de a învăța pentru note de 10 și am dat importanță doar materiilor care mi-au plăcut, restul fiind note de trecere.

Am ajuns la concluzia că, într-adevăr notele nu te definesc. Poți să fii de nota 5 la școală, dar să ai o gândire de 10. Și poți să fii de 10, dar să nu te descurci în viață. Am știut să mă descurc de la 19 ani singură, să am banii mei, și chiar și așa, oricât chef n-aș fi avut, tot mergeam și eram prezentă la facultate, deși tot ce mi-aș fi dorit atunci era să dorm dusă și să îmi bag picioarele în cursuri.

Voi mai scrie articole pe tema aceasta, așa cum am spus și la început, ba chiar o să revin după ce se va termina nebunia cu admiterea, apoi în 27 am festivitatea și abia aștept să vă povestesc ce decizii am luat și cum s-au desfășurat lucrurile.

P.s: Dacă și voi aveți admitere în curând, vă doresc din suflet multă baftă și să luați decizia corectă pentru voi, nu pentru alții! Și încă ceva: nu bac-ul, nu facultatea, nu masterul te definesc. Și asta vi-o spune un om care are si bac si facultate. Fiți oameni, fiți educați, fiți cu bun simț, munciți pentru ceea ce vă doriți și nu vă mulțumiți cu puțin!

See u soon,

     Deni