Blogul unei fete nonconformiste

DINCOLO DE SOCIAL-MEDIA

Nu vrem deloc să evoluăm! Concepții în 2020.

    Mă duceam azi la birou și așteptam autobuzul în stație. Lângă mine două fete, aproximativ 25-26 de ani, purtau o discuție. Una dintre ele era îmbrăcată într-o rochie lungă de vară, alta era în pantaloni trei sferturi. Fără să vreau, aud discuția dintre ele și rămân “proastă”. Tipa în rochie îi zice celeilalte “Și eu, ce proastă, Doamne! M-a mâncat undeva să îmi iau asta pe mine(rochia), să vezi ce o să facă diseară bărbatul meu cu mine, nu vreau să mă gândesc! Știi cum e..., la muncă mai scapi, dar acasă stai cu el în pat.” Subtil, mă întorc spre ele, o analizez, nu văd nimic în neregulă. Rochie lungă până peste genunchi, largă, colorată. Sandale joase, păr prins, nemachiată. Ambele plecau la serviciu. Am stat, m-am tot gândit dacă să intru în dialog cu ele, apoi m-am răzgândit. Încerc să înțeleg firea omenească tot mai mult, încerc să le înțeleg alegerile, motivele, gândirea, însă uneori chiar nu le pot descifra.

Oare ce era atât de greșit că și-a luat rochie? Este vară, totuși. Era decentă și îi stătea foarte bine. De ce să se fi supărat soțul ei? De ce nu ar lăsa-o să se îmbrace așa? Asta m-am întrebat tot drumul. De ce nu putem alege singure noi pentru noi ce este bine și ce nu? De ce trebuie să cerem aprobarea cuiva? De ce încă ne luptăm cu astfel de probleme? Sunt întrebări la care nu am găsit un răspuns. Se vorbește tot mai des despre emanciparea femeii, despre egalitate, despre independență, nu doar financiară, ci și emoțională, și cu toate acestea încă ne luptăm cu astfel de probleme. Femeile încă sunt temătoare, încă nu au curaj să se exprime liber și să ia propriile decizii. Mă întreb ce povară avea fata asta dacă s-a exprimat “la muncă mai scapi, dar acasă...” O fi prea gelos el? N-or fi fericiți? Îi leagă ceva? Nu sunt eu vreo moralistă, dar unele lucruri nu le pot percepe și nici accepta.

Încă aștept ziua în care femeia să fie independentă emoțional și să aibă deplinătatea de a se exprima așa cum simte și de a-și spune opinia fără teamă și fără rușine. Până atunci eu voi încerca să găsesc răspunsurile la întrebările pe care mi le-am pus azi, toată ziua.